De incertitudine ştia toată lumea că va persista cel puţin până să dea colţul ierbii, scepticii mergând cu ea tocmai în vară. Dar în timp ce Guvernul de la Bucureşti şi-a găsit ocupaţie cu proiectul Legii pensiilor şi alte reparaţii legislative convenite cu FMI, liderii Uniunii Europene de la Bruxelles şi-au pus mâinile-n cap din cauza unor ţări precum Irlanda, Spania sau Portugalia, dar mai ales pentru Grecia. Grecia are un PIB cam de două ori mai mare decât al României, însă face parte din zona euro. Iar, de ceva vreme, moneda europeană pierde teren în faţa celei americane, un lucru bun pentru exportatori, dar deloc îmbucurător pe termen lung. Chiar dacă şi guvernul de la Atena îşi face acum în grabă temele pe legi restante - inclusiv una a pensiilor - rămâne de notorietate fragilitatea statului elen în administrarea uriaşei sale datorii publice, care depăşeşte cu un sfert Produsul său Intern Brut. Însă grecii şi-au putut permite să refuze un pachet de credit însoţit de reguli obligatorii de la FMI, ştiind că Uniunea şi Banca Central Europeană vor interveni în sprijinul lor (probabil chiar astăzi se va decide şi cum).
În comparaţie, Guvernul de la Bucureşti a fost nevoit să promită marea cu sarea ca să se împrumute cu vreo 20 de miliarde de euro, dar clasa politică nu s-a putut abţine să nu se joace cu focul, făcând să întârzie intrarea banilor în conturile statului din cauza lipsei legii bugetului. Acum, de acolo de sus, totul se vede dacă nu în roz, atunci cu siguranţă în violet. Până şi tensiunile sociale s-au stins în faşă: în domeniul privat nimeni nu crâcneşte, iar ameninţările "la stat" nu trec de nivelul grevelor de avertisment. E bine? E rău?
