Parlamentul de la Budapesta a reuşit, pentru scurt timp, să impună o lege similară, însă a fost nevoit să-i modifice conţinutul, pentru a o "armoniza" cu cererile UE privind libertatea de exprimare. Pe motiv că asemenea ştiri provoacă stări depresive, induc teamă şi au un impact negativ, emisiunile informative de dimineaţă şi seară ale principalelor televiziuni din Ungaria trebuia să evite ca ştirile despre infracţiuni să ocupe o proporţie mai mare de 20%.
La noi, informaţiile negative au cucerit spaţiul vizual, iar acolo unde nu sunt evenimente violente dăm peste limbaj agresiv, mai ales la dezbaterile televizate. Aşadar, ce vede lumea la ştiri? De exemplu, că cele mai multe victime sunt din rândul conducătorilor auto, care au avut ghinionul să întâlnească nişte "experţi" în trafic, dornici să facă legea (a lor) inclusiv cu pistolul. Uneori, nici poliţiştii nu scapă de aceşti "viteji", deşi lucrurile ar trebui să stea invers, adică "vitejii" să se simtă ameninţaţi chiar şi atunci când dau un banal claxon acolo unde acest lucru e interzis. Şeful Poliţiei Rutiere dă vina pe "starea naţiunii": "Toţi sunt isterici, cu nervii la pământ, nu mai există niciun fel de toleranţă şi de calm".
Pe de altă parte, numărul mare de poliţişti răniţi în diverse confruntări arată că s-au comportat precum colegii lor britanici, care în mod obişnuit nu dispun de armament - s-a şi văzut asta în devastarea Londrei şi a altor oraşe. Asta l-a făcut, deunăzi, pe ministrul Traian Igaş de la Interne să-şi încurajeze subordonaţii să pună mai des mâna pe arme.
Că numărul cazurilor violente a crescut, a constatat-o recent un magistrat de la Judecătoria Sectorului 1. Sub observaţia că asemenea evenimente nu trebuie să aibă loc într-o capitală europeană, judecătorul a dispus, zilele trecute, arestarea preventivă a unui individ care a tras cu arma în zona Gării de Nord asupra unui bărbat însoţit de fiicele sale minore. Ca "după un scenariu demn de o ficţiune", conchide magistratul.
În rest, oamenii se bat în mod obişnuit, se omoară în autovehicule făcute zob în accidente obişnuite, iar uneori fac crime şi se sinucid din motive obişnuite. Dacă un cetăţean străin s-ar uita la televizor la o oră nepotrivită - cum ar fi cea cu audienţă maximă, a ştirilor de seară - probabil că s-ar răzgândi în privinţa prezenţei lui în România. Asta în ciuda faptului că destui conaţionali ne-au făcut destul de cunoscuţi zugrăvindu-ne imaginea în culori sumbre în mai toate ţările continentului (şi pe care, din păcate, nu-i pedepsim pentru acest afront).
Rău este că, pe lângă atâta violenţa fizică şi de imagine, mai există un capitol de care nu putem scăpa pentru că, nu-i aşa?, reprezintă expresia democraţiei. Doar că violenţa în limbaj face parte din discursul obişnuit al unor anumiţi politicieni, care nu pot vorbi altfel. Iar peste toate astea vine un an electoral.
