Faptul că am pus ştampila pe Crin de data aceasta însă, nu înseamnă că la următoarele alegeri, cele parlamentare, dacă PNL-ul de la Brăila nu va veni cu o listă de candidaţi care să îmi spună ceva, mă va obliga cumva să îmi păstrez aceeaşi opţiune. Ei bine, nu. Şi dacă liberalii nu încep de pe acum primenirea celor din linia întâi, tare mi-e teamă că PNL-ul ar putea avea o surpriză de proporţii şi să piardă răsunător din acest scor cu care se mândreşte acum.
Iar logica e simplă: un partid trebuie să aibă oameni a căror valoare să poată fi cu greu contestată, oameni noi pe care să-i promoveze în funcţii, să-i scoată în faţă, iar din cele petrecute în ultimii ani am constatat că PNL-ul nu dă pe dianafară de asemenea membri. De exemplu, atunci când a fost vorba să propună pe cineva pentru funcţia de inspector general au ales un apolitic. O alegere bună de altfel, profesorul Iulian Danielescu, dar fără carnet de partid. Deci, unde sunt oamenii competenţi din PNL? Nu generalizez, or fi având ei liberalii şi oameni de apreciat, însă ei cu greu ies în faţă, iar eu una, cetăţean oarecare, nu-i prea văd. Nu ştiu dacă nu au loc sau nu-şi doresc să se "afirme", dar ultima variantă este puţin probabilă din moment ce s-au înscris totuşi într-un partid.
Mai mult, dacă ne gândim strict la Brăila, PNL-ul local mai are şi alte "bube", care ar putea trage în jos procentul la următoarele alegeri. Una, cred eu cea mai "suculentă", imposibilitatea de a rezolva cumva cu putoarea de la Caruz, pentru că, oricât de fin ar fi preşedintele Crin Antonescu, mirosul de porc e greu de suportat de alegători. Iar dacă mai căutăm mai găsim, ca de exemplu episodul Cibu - Văsioiu. S-au scuipat, s-au înjurat, apoi şi-au şters scuipatul reciproc de pe faţă şi s-au pupat. Greţos.
Ce mai, din punctul meu de vedere, PNL-iştii brăileni mai au mult de muncit la imagine până vor convinge electoratul lui Crin Antonescu să-i trimită şi pe ei în Parlament. Aşa că, membrii PNL-ului brăilean nu trebuie să se urce victorioşi pe procentele lui Crin Antonescu, pentru că, de fapt, ei mai au mult de muncit. Generalizând, dacă maşinăria de partid a PNL-ului ar fi mers la fel de unsă ca cea a PSD-ului sau PD-L-ului, Crin Antonescu ar fi mers în turul II. Şi ar fi făcut el cărţile, nu doar ar fi intrat în joc ca secund al lui Geoană. Poate că nici aşa nu-i rău, doar că impotenţa politică a maşinăriei de partid a PNL-ului ne-a adus pe noi, românii care l-am votat pe Crin Antonescu, în situaţia ca la al doilea tur de scrutin să votăm cu o strângere de inimă, nu pe candidatul cel mai bun ci pe răul cel mai mic dintre două rele mari. Iar asta pentru mulţi dintre noi este frustrant.
Concluzionând, cred că PNL-ul s-a umflat ca un balon de săpun pe seama lui Crin Antonescu, dar reversul medaliei este acela că, dacă membrii de partid nu sunt atenţi să valorifice la maxim acest avantaj, la următoarele alegeri ar putea să rămână cu mai puţin decât s-au gândit vreodată.
