De câteva zile, toată presa națională vuiește: după podul care a făcut-o cunoscută pe întregul continent, Brăila va avea și un Parc Industrial care, în final, va acoperi o suprafață de 50.000 mp. Deocamdată a fost emisă autorizația de construire doar pentru prima hală, de 10.000 mp, dar startul este bun și perspectiva optimistă.
Categoric, o investiție de 25 milioane de euro, care va genera un important număr de locuri de muncă, este un motiv de mândrie și o bilă albă pentru primarul Marian Dragomir. Și, la fel de categoric, și pentru dezvoltator alegerea este una benefică. Pe de o parte, forța de muncă încă disponibilă, plus necesitatea înființării unui centru logistic în acest colț de țară, la care se adaugă avantajele financiare ce decurg din derularea unei afaceri în perimetrul unei Zone Libere, iar pe de alta - și aceasta este, de fapt, cel mai mare avantaj al Brăilei – poziționarea. Aflată la intersecția celor trei mari regiuni (Moldova, Muntenia și Dogrogea), pentru care dispune de căi facile de transport: feroviar, naval și rutier, extrem de importante pentru aprovizionare și distribuție, dezvoltatorul nici nu putea face o alegere mai bună. Evident, în ceea ce privește accesul rutier acum nu sunt îndeplinite criteriile, dar, pe măsură ce podul peste Dunăre va fi racordat la marile artere naționale și europene, Brăila chiar ar putea deveni un centru important de depozitare pentru marii retaileri și e-commerce, în condițiile în care pandemia a accelerat dincolo de orice imaginație comerțul online și conceptul de last mile delivery. Ei bine, dacă la toate acestea adăugăm și faptul că Parcul Industrial a fost una dintre promisiunile primarului Marian Dragomir din campania electorală, înțelegem pe deplin mândria cu care a promovat această investiție și a catalogat-o drept ”un vis care va deveni realitate”. Un vis al urbei, dar și al lui, personal.
În euforia momentului însă nu ar trebui să uităm că pentru realizarea ”acestui vis” ne-au trebuit mai bine de 20 de ani. Pentru că, vă reamintesc, despre un parc industrial în Zona Liberă Brăila vorbim încă de la începutul anilor 2000.
20 de ani în care campanie de campanie acest subiect a fost în topul preferințelor, indiferent de partid și candidat. La început ca motiv de laudă, căci, v-amintiți, construcția a început efectiv (în Perimetrul 1 al Zonei Libere, o investiție de 6 milioane de euro, fonduri PHARE), apoi ca subiect de contra-campanie, deoarece construcția a fost abandonată, cei implicați în realizarea ei fiind suspectați de deturnarea unei părți importante din banii europeni, plus o eroare de proiectare, în sensul că terenul se tasa mai mult decât valorile prognozate în studiul geodezic initial. După câțiva ani însă, dosarul ”s-a albit”, parcă nici tasările nu mai păreau chiar amenințătoare, așa că, reîncălzind ciorba, prin 2010, Administrația Zonei Libere Brăila a rebranduit fostul proiect și a început să-l promoveze într-un nou concept, bazat pe închirierea sau concesionarea clădirilor și terenului. Acum, câte ceva se întâmplă și pe acolo, prin rapoartele AZL apar când și când trimiteri la ”afaceri derulate pe terenul fostului parc industrial”. Dar, în mare parte sunt afaceri mici, departe ani lumină de miza inițială și impactul pe care proiectul început și abandonat ar fi putut să-l aibă asupra economiei locale.
Abandonat a fost însă doar primul proiect, ideea de Parc Industrial în Zona Liberă a fost prezentă și în 2020 pe lista principalilor candidați la alegerile locale – Marian Dragomir, pentru Primărie, și Cătălin Boboc, pentru CJ.
și uite așa, cu investiția făcută publică în urmă cu câteva zile, PSD mai câștigă un meci. PNL se piaptănă.
EDITORIALUL reprezintă strict opinia autorului.
