Guvernul a început să taie timid din numărul locurilor de muncă: mai întâi din propria ogradă, unde, conform cifrelor oficiale, ar fi trebuit să dispară 9000 de posturi. Probabil că aşa s-a şi întâmplat, nu există confirmări, iar la Bucureşti totul funcţionează la fel ca şi înainte. În administraţiile locale, primarii au fost cei care s-au plâns cel mai tare că pierd oameni, însă fără ca vreunul să pomenească şi de simplificarea procedurilor birocratice greoaie ce însoţesc orice document cerut de contribuabili. O treime dintre cei puşi pe liber se spune că vor fi din domeniul educaţiei, iar decizia e cu atât mai ciudată cu cât, la sfârşitul anului trecut, o ordonanţă a tăiat statistic 15.000 de posturi din învăţământ. Cam 17.000 vor veni din efectivele administraţiilor locale, alţi 10.000 din sectorul feroviar de stat, 3.000 din domeniul protecţiei sociale - este remarcabilă transparenţa deciziilor atunci când vine vorba despre concedieri, însă deasupra acestui val de şomeri în devenire pluteşte aceeaşi întrebare: după ce criterii se vor selecta candidaţii la disponibilizare? Vârsta de pensionare şi lipsa copiilor sunt deja clasice. Iar cuvântul "eficienţă" se aude foarte des în aceste zile, doar că e greu de imaginat cum va fi luat în calcul mai ales acolo unde evaluările de activitate s-au făcut în dorul lelii ori nu s-au făcut deloc.
Eficienţa concedierilor la stat
Dar din categoria angajaţilor la stat fac parte şi preşedintele, şi patriarhul, personalul din structurile instanţelor de judecată, efectivele instituţiilor publice care ţin de administraţia locală sau subordonate ministerelor, din reţeaua sanitară şi cea de învăţământ etc. etc. etc. Guvernul a pus ochii pe aproximativ 100.000 dintre ei, pe care îi consideră în plus. Cifra e de trei ori mai mică decât cea vehiculată anul trecut de şeful statului, însă ministrul Finanţelor - ultimul oficial care a vorbit de ea - a admis că nu este bătută în cuie. Optimiştii răsuflă uşuraţi, mai ales că disponibilizările trebuia să fi fost puse în aplicare încă de anul trecut. Dar 2009 a fost an electoral, unul din interminabila serie de referendumuri şi alegeri care au secătuit ţara, astfel că măsurile anticriză s-au regăsit mai mult pe hârtie. Acum vom plăti mai mult, pentru că veniturile la buget au scăzut drastic şi Guvernul s-a împrumutat ca să poată plăti salariile în sistem.
