După luni de așteptare, de pandemie, de tot felul de restricții, ieri s-au redeschis școlile. Este un fel de a spune că s-au redeschis. Prin decizia de redeschidere a școlilor în format fizic, luată pe 2 februarie la Cotroceni, se anunța redeschiderea pentru elevi și profesori, iar cursurile se vor relua în format fizic și majoritatea copiilor va merge fizic la școală...
Doamne, ce vorbe de lemn, ce cuvinte care ne dor! Ce înseamnă pentru noi în format fizic? Ce înseamnă majoritatea copiilor?
Cum să vorbim despre scenarii, când este vorba despe copiii sau despre nepoții noștri? Cum să vorbim despre scenarii roșii, portocalii sau de orice altă culoare, când este vorba despre copiii noștri? Trăim vremuri cumplite, în care nu mai știm ce să credem, ne vorbim din ce în ce mai rar, din spatele unor măști de protecție și cu măsuri de distanțare.
Ieri a început școala și, potrivit legislației, redeschiderea fizică a școlilor a fost reglementată prin ordin comun al miniștrilor Sănătății și Educației. Tot prin ordin comun au fost aprobate noile reguli, noile ghiduri pentru învățământul preuniverstar și pentru cel universitar. Trăim după scenarii și după reguli. Important ar fi ca școala să fie școală, iar copiii să nu mai fie analfabeți cu diplomă!
Dar nu este așa! La tot pasul, auzim sau întâlnim expresii care nu au nici un fel de legătură cu sărmana limbă română, cuvinte stâlcite de influențele peninsulei din cizmă sau de cele ale căpșunarilor din Spania. Pentru ei, la România sau la Italia reprezintă doar o destinație. Pentru noi, România reprezintă țara în care ne-am născut! De aceea, vă spun că redeschiderea școlilor reprezintă o cărămidă la temelia drumului către educație și cultură, un drum către o normalitatea pe care ne-o dorim, o pârtie către Univers! Și, așa cum spunea un prieten al meu, “Doamne-ajută să fie bine, ca să nu fie rău!”. De fapt, mai rău că ce a fost până acum a pus la pământ Educația. Să sperăm că nu va fi îngropată de-a binelea!
