A început postul. Pentru mulţi înseamnă să se abţină de la carne, ouă şi produse lactate. E bine pentru sănătate! Postitorii trăiesc mai mult, spun diverse studii care în această perioadă sunt foarte mediatizate. Nu, postul înseamnă mult mai mult. “Şi dacă nu puteţi posti de mâncare, refuzaţi să vă mâncaţi aproapele. Fiţi sinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajoşi, sinceri şi limpeziţi de nădejde. Post cu Dumnezeu. Atentul nostru Antrenor de performanţă”, sunt vorbele părintelui Constantin Necula, citat zilele trecute de Agerpres.
Pentru cine nu ştie, Constantin Necula este unul dintre cei mai apreciaţi preoţi ortodocşi din Mitropolia Ardealului. Conferinţele sale minunate la care vin mulţi tineri şi pun întrebări de toate felurile pot fi găsite pe internet. Cât de bine surprinde părintele Necula esenţa postului, cu vorbele sale de duh, care-ţi pătrund în adâncul sufletului!
Poate credeţi că acum, când toată presa vuieşte de afacerile liderului PSD Liviu Dragnea, transformate de DNA într-un nou dosar, extrem de stufos de această dată, sau când toată lumea se agită cu privire la aşa zisa revoluţie fiscală, care ar putea să ne pună pe toţi la pământ, ar trebui să-mi spun şi eu părerea despre aceleaşi subiecte. Nu! Şi ştiţi de ce? Din punctul meu de vedere, a aştepta minunea schimbării de la guvernanţi este o prostie uriaşă. Iar Dumnezeu nu ne vrea proşti! Hoţia, minciuna, corupţia, făţărnicia, nedreptatea, lăcomia s-au împrăştiat în societatea românească de sus în jos, dar presiunea igienizării acestor mizerii nu poate veni decât de jos în sus. Nu ajunge ieşitul în stradă la proteste, dacă întors apoi la serviciu, la stat sau în privat, continui să-ţi “mănânci aproapele”. Să te caţeri pe cadavre ca să ai bani, carieră, funcţii importante, în loc să preferi cinstea, corectitudinea, colegialitatea. În loc să preferi verticalitatea să continui linguşeala, să te faci că nu vezi nedreptatea, să-ţi sapi colegii, să te porţi urât cu subalternii. În acest context, este incredibil cât de multă atenţie dă Mântuitorul bârfei dintre oameni: “Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Luca 6, 42). Şi tot în Noul Testament ni se arată de unde vine răul cel mai mare. “Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care-l spurcă. (…) Căci dinăuntru din inima omului ies cugetele cele rele”. (Marcu 7, 15, 21). Aşadar, nu contează ce mănânci, cât contează ce-ţi iese pe gură.
Şi-atunci întreb: dacă fiecare, în bucăţica lui de viaţă, ar încerca să fie mai bun ca om, dar şi ca angajat, angajator, patron sau conducător, credeţi că în vârful ţării ar mai ajunge cu atâta uşurinţă nişte incompetenţi, nişte hoţi, nişte corupţi, nişte “mâncători de oameni”, dacă-mi permiteţi? “Fii tu schimbarea!”, este îndemnul meu sau “Prin noi înşine!”, care vă convine mai bine, dar pecinginea s-a întins atât de tare încât n-avem şanse dacă nu facem curăţenie fiecare în propria ogradă.
Şi mai este ceva de care nu trebuie să uităm şi de care pomeneşte părintele Necula în vorbele sale: nădejdea. De câte ori nu v-aţi minunat când oameni plini de bani sau cu o carieră strălucită au ajuns în pragul deznădejdii? Ce le-a lipsit acestora? Pacea şi liniştea sufletească, care sunt strâns legate de nădejde, asta le-a lipsit. De unde vine nădejdea? De la Dumnezeu! “De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea”.(Marcu 10-11, 24).
Astea sunt vorbele Mântuitorului Iisus Hristos, iar eu cred, am nădejde şi nu mi-e frică, indiferent câţi de-alde Dragnea vor încerca să ne “mănânce”.
