Dom'le, nu mai poţi să te scarpini liniştit în talpă în ţărişoara asta, fără ca vreun vexat din naştere, care grohăie confuz despre "dezrobirea maselor", să nu te scuipe-n ceafă! Oriunde te uiţi: puberi spălaţi pe creier care înjură victimele comunismului, masându-şi acneea cu pagini rupte din Marx şi Lenin; bătrâni cu priviri de hiene însetaţi de sânge capitalist; securişti şi colaboraţionişti ce ţin lecţii despre moralitate şi spirit civic; "entelectuali" de catwalk, ruginiţi în spirit şi în cuget, ce nu pot discerne între icoană şi titirez, vestind, printre fripturi şi mici, "socialismul cu faţă umană"; scriitoraşi cu Gulagul pe creier, dar cu mediul privat în portofel, bocind sud-american pe umărul sărăcimii.
România capătă, de la zi la zi, forma unui puţ. Deasupra, Europa! Doar două zgomote par a răzbate la suprafaţă: a) sunetul zgărzilor de aur de sub guşile interlopilor; b) sunetul urinei pe mormintele trecutului recent. În ţara asta, până şi râmele au nostalgii comuniste! Câteodată, se mai găseşte - nu-i aşa? - un nerod ce crede-n darul libertăţii, educat cu Hannah Arendt, Kolakowski sau Raymond Aron, şi se caţără pe pereţii puţului pentru a ieşi la lumină. Ce se întâmplă atunci? Poporul se trezeşte brusc din somn, latră, zbiară, îl apucă de picioare şi-l dărâmă în mlaştina de pe fundul puţului...
Ce înseamnă a fi de stânga în România? E simplu: înseamnă să ştii să faci scandal şi să ştii să baţi un cui în perete, iar pentru acel scandal făcut şi pentru acel cui bătut în perete statul să te facă Miliardar, Geniu sau Sfânt. Cum este văzut în România individul cu orientare de dreapta? La fel, e simplu: un profitor cu retorică, o creatură de club cultural, un băutor de ceai scump.
Aşadar, dacă nu contribui la smiorcăiala populară, dacă nu ascunzi gunoiul sub preş, atunci pune capul pe butuc! Metamorfoza noastră democratică, spuneţi? Am rupt secera şi ciocanul de pe steag şi - şşşttttt!!! - le-am dosit sub pernă, în şosete, în chiloţi, în maşina de spălat, în oala cu ciorbă!
"Trăim în nevroză" - mai spune Mircea Mihăieş în interviul din Obiectiv Cultural, pe care îl recomand tuturor celor care, deşi înţeleg că ţara asta pluteşte în derivă ca un ciot de lemn, aleg să rămână întregi la minte şi la suflet. Mai exact, să nu măsluiască sângele şi ticăloşia pentru propriul confort, ca-n filmele cu proşti şi bancuri bune.
