Categoric, pe orice vizitator ai întreba despre Brăila, Centrul Vechi - un adevărat muzeu în aer liber, Piaţa Traian - cu bătrânul şi celebrul ceas turn, dar şi noul Centru Civic - ce are ca piesă de rezistenţă fântâna cinetică, vor fi întotdeauna indicate drept zone emblemă ale oraşului. Trei obiective deosebite, rare în România, toate de mare valoare artistică şi arhitecturală.
În orice oraş normal, zonele de genul acesta ar beneficia de atenţie maximă din partea cetăţenilor şi interes primordial din partea administraţiei locale. Ar arăta impecabil, ar fi adevărat magnet pentru turişti, oaze de linişte şi recreere, dar şi generatoare importante de venituri la bugetul local. Sibiul, Oradea, Clujul, Braşovul, sunt exemple de bună practică şi corectă gestionare a acestor adevărate mine de aur!
Brăila, însă, se încăpăţânează să ignore, să nu-i pese de ce pierde. Setaţi parcă pe distrugere, cu o indiferenţă greu de înţeles, nici cetăţenii, nici autorităţile nu reuşesc să se mobilizeze, să stabilească un ţel comun şi să depună împreună eforturi pentru a reda acestor edificii strălucirea binemeritată. Ruina, gunoaiele, nesimţirea par a fi duşmani necruţători pe care Brăila nu poate şi nu vrea să-i învingă.
N-am să povestesc acum nici despre bunul simţ şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, nici despre priceperea ori buna intenţie a autorităţilor. Am scris de atâtea ori, că nici nu mai ştiu ce fraze să mai construiesc pentru a vă demonstra că indiferenţa şi nesimţirea sunt reale probleme! Am să găsesc însă întotdeauna cuvinte să vă reamintesc ce pată hidoasă pe obrazul nostru este ruina şi ce periculos este întunericul. Acest întuneric în care orbecăim de 30 de ani şi din care aproape refuzăm să ieşim. Incredibil, dar chiar nu ne pasă! Nu ne pasă că, în orbecăiala asta, când şi când călcăm în dejecţii, ne împiedicăm de gunoaie şi ne zdrelim hainele şi faţa de ţepii apatiei care ne guvernează vieţile şi oraşul. Treptele de la ANAF, faleza, străzile lăturalnice din Centrul Vechi, sunt doar câteva dintre găurile negre în care totul pare fără scăpare, zone inerte ce întregesc decăderea generală în care se complace de 30 de ani Brăila.
