Revenirea secretarului de stat (şi părintelui SMURD), demisionar în urma publicării acelui proiect de lege, între timp retras, nu a calmat spiritele - şi aici nu mă refer la derbedeii care au devastat mai multe locaţii din Capitală fără să primească o replică dură din partea forţelor de ordine. "Dură" însemnând zile de închisoare, nu amenzi banale şi eventuale suspendări de pedeapsă. Să fie şi la noi măcar o dată ca la englezi, unde anchetatorii au calculat contabiliceşte zilele de închisoare pentru fiecare "indignat" care a furat şi a dat foc Londrei astă-vară.
Joi, opoziţia s-a căznit să aducă 10.000 de manifestanţi în centrul Bucureştiului, dar nu toată ţara a sărit să o ajute: abia 7.000 s-au strâns - şi cine ştie cu ce preţ?! O copie palidă şi cam fără vlagă aşteptată a manifestaţiilor uriaşe care au avut loc de curând în alte capitale europene. Oamenii par să nu-şi mai permită luxul de a face mult zgomot şi să nu obţină nimic. E mai simplu să stai acasă şi să semnezi o petiţie online, ori să susţii pe un site celebru o cauză de dat jos Guvernul şi de evacuat chiriaşul de la Cotroceni decât să mergi pe frigul ăsta să-ţi strigi "of"-ul în vreo intersecţie intens circulată, cu riscul să te doară gâtul după nelipsitele scandări, ori, mai rău, să te trezeşti între două tabere. Informatizarea bate manifestarea. În plus, lumea are de lucru, ori preferă o socializare plăcută în vreun club, decât una riscantă în mijlocul străzii.
Peste toate astea, ziarele relatează că suporterii unor echipe de fotbal s-au obişnuit să confişte manifestaţia şi totul degenerează în prezenţa lor. Se sparg geamuri, se dă foc, au loc confruntări cu jandarmii şi se umplu dubele cu "indignaţi" sau mai bine zis cu "agitaţi" prinşi cu piatra-n mână. Care este mesajul? Am ajuns să fim reprezentaţi de nişte tineri cu cagule şi fără perspective îndepărtate. Este aceasta imaginea poporului indignat pe bună dreptate? E mai degrabă o caricatură prost desenată şi fără poantă, preluată repede de mass-media străină, care nu stă prea mult să disece evenimentele.
Degeaba s-au ostenit, joi, liderii opoziţiei să îndemne şi să mobilizeze de la tribună manifestanţii, finalul a fost deloc onorabil. La urma urmei, e greu să captezi atenţia lumii şi să te menţii în fruntea preferinţelor electorale din sondaje, câtă vreme aştepţi să te facă alţii să creşti. Mai e nevoie şi de o activitate coerentă, logică şi susţinută cu argumente care să nu inspire demagogie. Puterea e uşor de prins în cursă, dar opoziţia nu prea se pricepe să pună capcana. Poate de aceea şi vrea anticipate, ca să nu ajungă chiar de râsul lumii până la sfârşitul anului.
