S-au scurs peste 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Nimic nu-ți cere Dumnezeu și nimic nu-ți ia. În schimb, oferă orice te-ar putea ajuta să înțelegi mai bine iubirea și apropierea. Dumnezeu nu-ți oferă ceva care să-ți arate ce special ești comparativ cu alții, ci dimpotrivă, primești doar ceea ce te ajută să nu stai separat de Iubire și de frații tăi.
De aceea, nu există jertfă pe care să o dai tu lui Dumnezeu. Dacă ceva te ține separat de Iubire și de frații tăi, la acel lucru trebuie să renunți, nu să-l aduci drept jertfă. Cine s-o primească? Este pentru tine. Iar cea mai mare renunțare sau jertfă este renunțarea la propriul ego și la dreptatea pe care crezi că o ai.
Singura dreptate care își merită numele este cea a păcii și iubirii, care vine pe drumul iertării. Iertarea înseamnă că fratele are aceeași dreptate și se află, ca și tine, în același „adevăr”. Iertarea înseamnă să înțelegi că nimic din lumea pe care o vezi nu este cu adevărat real. Găsește-ți pacea cu lumea aceasta. Lumea aceasta nu este casa ta.
Ceea ce îți oferă Dumnezeu aici este ceea ce îți lipsește pentru casa ta adevărată, care este totuna cu casa Lui.
„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, II, 15-17)
„chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.”
(Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, IV, 16-18)
„Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.”
(Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel, III, 13)
