Daca iei aminte la declaratiile oficialilor nostri pe tema mutarii sediului central al bibliotecii spre periferie, raspunsul la intrebarea esentiala pare condamnat la ambiguitate: vointei cui ii urmeaza materializarea acestui proiect distopic? Altfel spus: din moment ce Casa de Cultura a Tineretului apartine patrimoniului judetean, iar deciziile legate de destinatia cladirii se adopta conform procedurilor democratice, cum se face ca nici unul dintre demnitarii publici interpelati nu stie, pretinde sau prefera sa nu stie exact despre ce este vorba?
Sa recapitulam informatiile devenite recent de uz public, prin stradaniile mass-media: Gheorghe Bunea Stancu vrea sa mute biblioteca si publicul ei in fosta cantina a unui liceu situat intr-o zona cu potential criminogen si sa aduca in locul ei, in Casa de Cultura, o sala de fitness si una de bowling. Presedintele Consiliului Judetean sustine ca s-a referit de citeva ori la acest proiect, in plenul sedintelor, si devine agresiv cu jurnalistii curiosi, pe care ii acuza de mistificare.
Consilierii judeteni interpelati de “Obiectiv" declara, insa, ca nu stiu exact despre ce este vorba si emit opinii pro si contra, pe baze eminamente contrafactuale. Cei indiferenti sau de acord cu mutarea subliniaza, in ton cu Bunea Stancu, caracterul ei provizoriu. Cei in dezacord aduc in discutie logica normelor de urbanism si caracterul inutil si costisitor al unei noi mutari a logisticii bibliotecii.
Potrivit directoarei institutiei, Rodica Draghici, durata celei de-a doua mutari - careia ii vine in intimpinare - va fi in jur de 10 ani. Abia la anul, CJ va incerca sa obtina finantare europeana pentru extinderea sediului din Piata Poligon si sa organizeze un concurs de proiecte. Cele mai importante informatii pe care le-a lansat sint, insa, ca fosta cantina “a fost recompartimentata in vederea noii destinatii" si ca, desi lucrarile de reamenajare ar trebui sa se incheie in iarna, mutarea se va produce vara viitoare.
E cu putinta ca lucrarile de reamenajare ale fostei cantine sa fi inceput, iar consilierii judeteni sa nu stie lucrul acesta? Care este, atunci, legitimitatea acestui act de vointa pus in opera si care au fost procedurile legale pe care le-a parcurs? Ignoranta consilierilor, complice sau nu, pune in chestiune mecanismul de functionare a democratiei reprezentative si, implicit, capacitatea de control a comunitatii in luarea deciziilor de catre cei pe care i-a delegat sa ii reprezinte interesele.
Felul in care a evoluat, pina acum, povestea alungarii bibliotecii din centrul civic, in favoarea unor afaceri private si de calitate indoielnica da de gindit ca autorii ei au mizat pe informatiile incomplete, pe lipsa de interes a publicului larg si pe politica lucrului care, odata facut, nu se mai desface.
Daca astfel stau lucrurile, vorbim despre violarea contractului de incredere publica si despre tragerea la raspundere a celor vinovati. Daca sint doar exprimari ambigue, susceptibile de interpretari, o politica a transparentei in jurul acestui proiect poate risipi indoielile si restaura increderea cetatenilor in cei alesi.
Astfel, avansarea unui termen pentru mutarea efectiva si vehicularea sumei de 20 miliarde de lei ce ar urma sa fie investiti in lucrarile de reamenajare ar trebui sa fie detalii dintr-o perspectiva mai ampla. Logic, Consiliului ar trebui sa ii fie supus atentiei un plan care sa inventarieze, printre altele, relatia dintre timp, spatiu, marfuri, materiale, furnizori, constructori, preturi, impozite.
Brailenii au dreptul sa stie: firma aleasa sa efectueze lucrarile de constructie, modalitatea de selectie, valoarea devizului; suma investita pina acum in amenajarea sediului din Casa de Cultura, reactualizata cu indicele inflatiei; ce criterii l-au determinat pe Stancu sa se opreasca asupra aparatelor de fitness si pistelor de bowling, ce firme isi vor initia afacerile acolo; avantajele ce ar reveni comunitatii. In sfirsit, ar trebui sa li se explice credibil de ce afacerile private nu pot fi amplasate in fosta cantina, iar biblioteca sa ramina acolo unde ii este locul, adica in centru, pentru inca o decada, pina va reveni in sediul initial.
Se spune in gluma ca liderii rai li se intimpla comunitatilor bune. Posibil. Insa, intr-un sistem democratic, pentru a se ajunge aici, doua circumstante trebuie sa conlucreze: absenta informatiilor de substanta si apatia societatii civile. Pina acum, tot ce a reusit Bunea Stancu a fost sa divida o comunitate. Cert e ca, despre braileni, orice se poate spune, dar nu ca sint apatici.
Sa recapitulam informatiile devenite recent de uz public, prin stradaniile mass-media: Gheorghe Bunea Stancu vrea sa mute biblioteca si publicul ei in fosta cantina a unui liceu situat intr-o zona cu potential criminogen si sa aduca in locul ei, in Casa de Cultura, o sala de fitness si una de bowling. Presedintele Consiliului Judetean sustine ca s-a referit de citeva ori la acest proiect, in plenul sedintelor, si devine agresiv cu jurnalistii curiosi, pe care ii acuza de mistificare.
Consilierii judeteni interpelati de “Obiectiv" declara, insa, ca nu stiu exact despre ce este vorba si emit opinii pro si contra, pe baze eminamente contrafactuale. Cei indiferenti sau de acord cu mutarea subliniaza, in ton cu Bunea Stancu, caracterul ei provizoriu. Cei in dezacord aduc in discutie logica normelor de urbanism si caracterul inutil si costisitor al unei noi mutari a logisticii bibliotecii.
Potrivit directoarei institutiei, Rodica Draghici, durata celei de-a doua mutari - careia ii vine in intimpinare - va fi in jur de 10 ani. Abia la anul, CJ va incerca sa obtina finantare europeana pentru extinderea sediului din Piata Poligon si sa organizeze un concurs de proiecte. Cele mai importante informatii pe care le-a lansat sint, insa, ca fosta cantina “a fost recompartimentata in vederea noii destinatii" si ca, desi lucrarile de reamenajare ar trebui sa se incheie in iarna, mutarea se va produce vara viitoare.
E cu putinta ca lucrarile de reamenajare ale fostei cantine sa fi inceput, iar consilierii judeteni sa nu stie lucrul acesta? Care este, atunci, legitimitatea acestui act de vointa pus in opera si care au fost procedurile legale pe care le-a parcurs? Ignoranta consilierilor, complice sau nu, pune in chestiune mecanismul de functionare a democratiei reprezentative si, implicit, capacitatea de control a comunitatii in luarea deciziilor de catre cei pe care i-a delegat sa ii reprezinte interesele.
Felul in care a evoluat, pina acum, povestea alungarii bibliotecii din centrul civic, in favoarea unor afaceri private si de calitate indoielnica da de gindit ca autorii ei au mizat pe informatiile incomplete, pe lipsa de interes a publicului larg si pe politica lucrului care, odata facut, nu se mai desface.
Daca astfel stau lucrurile, vorbim despre violarea contractului de incredere publica si despre tragerea la raspundere a celor vinovati. Daca sint doar exprimari ambigue, susceptibile de interpretari, o politica a transparentei in jurul acestui proiect poate risipi indoielile si restaura increderea cetatenilor in cei alesi.
Astfel, avansarea unui termen pentru mutarea efectiva si vehicularea sumei de 20 miliarde de lei ce ar urma sa fie investiti in lucrarile de reamenajare ar trebui sa fie detalii dintr-o perspectiva mai ampla. Logic, Consiliului ar trebui sa ii fie supus atentiei un plan care sa inventarieze, printre altele, relatia dintre timp, spatiu, marfuri, materiale, furnizori, constructori, preturi, impozite.
Brailenii au dreptul sa stie: firma aleasa sa efectueze lucrarile de constructie, modalitatea de selectie, valoarea devizului; suma investita pina acum in amenajarea sediului din Casa de Cultura, reactualizata cu indicele inflatiei; ce criterii l-au determinat pe Stancu sa se opreasca asupra aparatelor de fitness si pistelor de bowling, ce firme isi vor initia afacerile acolo; avantajele ce ar reveni comunitatii. In sfirsit, ar trebui sa li se explice credibil de ce afacerile private nu pot fi amplasate in fosta cantina, iar biblioteca sa ramina acolo unde ii este locul, adica in centru, pentru inca o decada, pina va reveni in sediul initial.
Se spune in gluma ca liderii rai li se intimpla comunitatilor bune. Posibil. Insa, intr-un sistem democratic, pentru a se ajunge aici, doua circumstante trebuie sa conlucreze: absenta informatiilor de substanta si apatia societatii civile. Pina acum, tot ce a reusit Bunea Stancu a fost sa divida o comunitate. Cert e ca, despre braileni, orice se poate spune, dar nu ca sint apatici.
