A fost însă o ruptură care s-a produs un pic mai devreme decât ar fi fost de aşteptat. Un "divorţ" la fel de scandalos ca şi "căsătoria", pus la cale, de data aceasta, de un singur personaj: preşedintele Traian Băsescu. Toată povestea ruperii coaliţiei a demonstrat, însă, încă o dată - dacă mai era nevoie - că politica în România nu este altceva decât un amalgam de orgolii, interese proprii, trădare şi multă inconştienţă. Din toată această ecuaţie lipseşte un singur element, cel care însă ar fi trebuit să fie esenţial dar care, odată enunţat, sună atât de fals încât parcă mi-e şi ruşine să-l mai amintesc: interesul naţional. Cel pe care politicienii îl tot evocă, dar pe care au reuşit să-l arunce cu totul în desuet. S-a dovedit din nou că, în România, coaliţiile nu pot dura nici măcar un mandat. Prin alte ţări, acolo unde termenul de interes naţional nu a fost încă aruncat în ridicol, guvernările de coaliţie au putut scoate economiile din criză - Germania este un exemplu în acest sens. Politicienii români nu se înţeleg însă nici măcar când e vorba de furat în echipă, tot timpul fiecare având impresia că altul fură mai mult decât el. Căci de la asta a plecat totul: cine, cum şi cât va fura la alegerile prezidenţiale.
România însă nu avea nevoie de o criză politică de amploare tocmai în mijlocul unei crize economice grave, dar asta nu i-a interesat câtuşi de puţin pe politicienii care au declanşat tot acest scandal. În viziunea lor, românii au fost retrogradaţi la rolul de simpli spectatori, urmând ca în noiembrie să fie promovaţi, din nou, la rangul de masă electorală de manevră. Atât. Pentru politicieni nu mai contează - cum nu a contat de fapt niciodată - celălalt spectacol, mult mai trist pentru populaţie: cel economic. Un spectacol aproape de groază, la care, neputincioşi, românii joacă rolul de victime sigure. "Show"-ul politic va continua: la nivel de prefecturi, inspectorate teritoriale, direcţii judeţene - toţi pesediştii vor fi măturaţi politic, la fel cum au şi fost numiţi. Traian Băsescu îşi va mai face o dambla: va avea partidul unic, guvernul unic şi premierul unic. Chiar dacă ar putea dura doar vreo două luni, visul preşedintelui devine realitate. Un vis care nu ţine cont de adevărata realitate: cea economică, pe care riscă să o transforme în coşmar. Semnele sunt deja vizibile: leul se devalorizează, blocajul financiar se accentuează, şomajul creşte, ratingul de ţară stă să cadă din nou. Criza devine cronică, însă cei mai mulţi dintre politicienii români nu au timp de asta. Vor dori, însă, ca pe 22 noiembrie, să aibă alegătorii timp de ei. Probabil, însă, vor fi ocupaţi cu criza.
