Au părinţi, dar sunt cumplit de singuri. Peste 2.500 de copii din judeţul nostru îşi văd tatăl sau mama doar pe Internet şi, dacă au noroc, o dată sau de două ori pe an, în timpul vacanţelor. De cele mai multe ori ajung să-i considere părinţi pe bunicii sau unchii şi mătuşile care şi-au asumat responsabilitatea de a-i creşte, de a fi alături de ei la festivităţile şcolare, de a-i dojeni pentru cine ştie ce năzbâtie, de a le spune noapte bună. Chiar dacă mama sau tatăl, plecaţi la muncă în străinătate, le trimit bani, îmbrăcăminte, jucării, dulciuri, iar când mai cresc, telefoane mobile, tablete şi tot felul de gadget-uri de fiţe, aceşti copii se simt în realitate de cele mai multe ori abandonaţi. Practic, tot confortul material nu poate compensa lipsa părinţilor şi, chiar dacă tehnologia a avansat şi Facebook-ul, Skype-ul sau What's Up-ul permit comunicarea oricând şi oriunde, dorul "orfanilor cu părinţi" nu trece cu un click.
Enormitatea tragediei copiilor lăsaţi în urmă de către părinţii plecaţi în străinătate după un trai mai bun capătă dimensiuni îngrijorătoare la nivelul judeţului nostru. Cea mai recentă statistică realizată de către instituţiile abilitate indică faptul că în Brăila sunt oficial peste 2.500 de "orfani cu părinţi", dintre care mai bine de două treimi sunt din municipiu. Datele oficiale au fost întocmite în urma unei inventarieri dispuse de Guvern prin HG 691/2015, actul normativ prin care a fost aprobată procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia. Monitorizarea realizată de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Brăila, a vizat patru mari categorii de "orfani": cei cu ambii părinţi plecaţi, copiii cu părintele unic susţinător plecat, cei cu un singur părinte plecat, precum şi copiii reveniţi în ţară după şedere în străinătate alături de părinţi. Toate primăriile din mediul rural, inclusiv Primăria Brăila au primit un astfel de chestionar în care a trebuit să bifeze toate cazurile despre care aveau cunoştinţă, comunicate de către unităţile de învăţământ de pe raza lor administrativă. Singura care nu a trimis un răspuns detaliat, defalcat pe categoriile de interes ale monitorizării, a fost municipalitatea, aceasta transmiţând doar numărul total al copiilor în evidenţă - 1.806 persoane.
Cei mai mulţi copii, având ambii părinţi plecaţi, au fost raportaţi în comunele Jirlău - 45 minori, Galbenu - 30 minori şi Şuţeşti - 21 minori, în timp ce la categoria "copii cu părinte unic susţinător plecat în străinătate" pe primul loc este Şuţeştiul cu 15 cazuri, urmat de Bărăganu - 12 cazuri şi Chiscani - 11 cazuri. Tot în Şuţeşti sunt şi cei mai mulţi copii din judeţ având unul dintre părinţi plecat în străinătate: 73 de cazuri, urmat de Dudeşti cu 36 de cazuri şi Cazasu, Chiscani şi Însurăţei cu câte 25 de cazuri.
La datele de mai sus se adaugă şi copiii beneficiari de măsură de protecţie specială ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară. Conform evidenţelor Direcţiei pentru protecţia Copilului (DGASPC) Brăila, în baza de date a instituţiei figurează, la acest moment, 116 copii, după cum urmează: 13 copii beneficiază de măsură de protecţie specială plasament maternal profesionist, 44 copii sunt în centre de plasament publice sau private, 39 de copii sunt în plasament la rude, şi 20 de copii beneficiază de măsură de plasament specială la alte familii/persoane.
În mod evident, toate aceste cifre nu-i includ şi pe "orfanii" din primul val de emigranţi, plecaţi pe la începutul anilor '90, şi care între timp au devenit majori, unii dintre ei făcând pasul spre a-şi întemeia o familie.
Copiii abandonaţi simt că nu-i mai iubeşte nimeni
Psihologii spun că pentru unii copii şi adolescenţi separarea de unul sau ambii părinţi este o experienţă de viaţă care poate duce la dezvoltarea unei tulburări anxioase, mergând până la panică iraţională. Mai departe, dacă nu primesc afecţiunea de care au atâta nevoie din partea celor în grija cărora sunt lăsaţi de către părinţi, şi pe fondul lipsei de supraveghere, copiii sunt predispuşi a se confrunta cu o serie de probleme în mediul şcolar, în grupul de prieteni, în comunitate. Principalele efecte negative sunt scăderea interesului pentru şcoală, ajungând până la întârzieri în dezvoltarea psihică, inclusiv retragerea din activităţile sociale. Studii pe această temă arată că aproximativ o treime dintre copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se simt singuri şi 20% cred că nimeni nu îi iubeşte. Pe lângă aceste statistici seci, ne mai izbeşte din când în când câte o ştire despre copii care s-au sinucis, sau despre alţii care au devenit, din elevi cuminţi, delincvenţi, toate acestea fiind puse pe seama faptului că părinţii i-au abandonat şi au plecat în străinătate.
"În multe situaţii copiii sunt lăsaţi în grija celuilalt părinte care încearcă să compenseze. Există mijloacele electronice de comunicare şi părinţii plecaţi ţin legătura cu aceşti copii prin aceste mijloce de comunicare, se văd, se aud. Sigur, nu înlocuieşte 100% relaţia afectivă părinte-copil, dar e o compensare. În alte situaţii, într-adevăr, copiii au ambii părinţi plecaţi şi sunt cu bunicii sau cu alte rude şi resimt lipsa părinţilor sau a persoanelor mai apropiate de vârsta lor care să-i înţeleagă, să-i sprijine", ne-a declarat Vasilica Vargă, inspector şcolar pentru învăţământ special.
Pentru ca elevii să treacă mai uşor peste despărţirea temporară de părinţi, la nivelul instituţiilor de învăţământ din Brăila funcţionează 25 de profesori consilieri şcolari specializaţi în asistenţă psihopedagogică. Acest "comitet de criză" se activează, de regulă, când dirigintele, profesorul sau învăţătorul semnalează o situaţie în care un copil se confruntă cu problemele generate de plecarea unuia sau ambilor părinţi. "Atunci când un minor, să zicem, începe să dea semne că ar fi afectat emoţional, profesorul consilier şcolar îl poate îndruma să participe la activităţi de consiliere de susţinere afectivă psihologică, astfel încât elevul să poată depăşi momentul dificil pe care îl traversează şi să poată să-şi păstreze performanţele şcolare. Nu se procedează la evaluare pentru că este ilegal, noi nu putem în instituţiile şcolii să evaluăm copiii şi să trimitem judecăţi de valore. Îi ascultăm şi îi dirijăm, îi sprijinim să facă faţă programului de studiu, programului de pregătire şcolară", a mai spus Vasilica Vargă.
Mulţi copii nu merg la şcoală
Situaţia se înrăutăţeşte când te gândeşti că sunt cazuri, depistate de către AJPIS Brăila, în care reprezentanţii legali ai copiilor ajung să-şi neglijeze îndatoririile asumate la plecarea părinţilor naturali ai minorului. Conform instituţiei amintite, de la începutul anului a fost sistată plata alocaţiei de plasament familial după ce s-a constatat că minorii nu mai dau pe la şcoală (cursurile şcolare sunt obligatorii până la clasa a X-a, conform Legii Învăţământului).
Potrivit directorului executiv al AJPIS, Adrian Ritzinger, în prima jumătate a anului au fost suspendate 556 de alocaţii, în general pentru motive precum schimbarea reprezentantului legal, revocarea măsurii de plasament, sau destinatarul alocaţiei nu mai locuieşte cu copilul. "De multe ori, la familiile de romi, apar situaţii în care un copil nu mai există la domiciliu. Spre exemplu, am întâlnit un caz, unde din cinci copii, o fetiţă care avea 12-13 ani nu mergea la şcoală, nu ştia să scrie, să citească. Copila de fapt figurează, conform actelor, la bunicul patern care primea bani pentru toţi cinci fraţii. Fata era undeva pe la Buzău, la o altă familie unde avea grijă de un bebeluş. Niciunul dintre copii nu era înscris la şcoală. Sunt multe situaţii de genul ăsta. Iar legea spune că învăţământul până la 10 clase este obligatoriu, nu este facultativ, nu este opţional", a explicat directorul executiv al AJPIS Brăila.
Ce trebuie să facă părinţii care pleacă la muncă în străinătate
Legislaţia în domeniu prevede în mod expres obligaţia, printre altele, ca aceşti părinţi să notifice plecarea şi să desemneze o persoană eligibilă pentru îngrijirea copilului.
Potrivit HG nr. 691/2015, şcolile trebuie să transmită, atunci când serviciul public de asistenţă socială le solicită, listele cu toţi copiii care au cel puţin un părinte plecat în străinătate.
La nivel naţional, conform statisticilor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, peste 80.000 de copii au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Cu toate acestea, se estimează că numărul real este mult mai mare, fiind cuprins între 170.000-350.000 de copii.
Organizaţia "Salvaţi Copii" a inaugurat anul trecut o linie telefonică dedicată copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Astfel, minorii pot apela gratuit, de pe teritoriul României, numărul de telefon 0800.070.040, unde pot primi şi informaţii şi consiliere de luni până vineri, în intervalul orar 09.30-17.30. În realitate însă, toată această "implicare" înseamnă vorbe goale, copiii "îngroaşă" nişte statistici seci, în vreme ce drame sfâşietoare rămân ascunse.
