În urmă cu exact 26 de zile, pentru prima dată în cei 22 de ani de când fac presă, am decis să nu scriu despre un eveniment grav. Mi-am asumat toată responsabilitatea şi toate consecinţele, atât în faţa conducerii ziarului, cât şi a dvs, cititorilor, şi m-am pregătit pentru orice repercusiuni. Iar astăzi, deşi conştientizez cât de departe au ajuns lucrurile şi cât de urât au fost scăpate de sub control, recunosc public: chiar şi acum aş proceda la fel. Fără nicio reţinere! Căci, pentru prima dată în 22 de ani mi-am permis luxul ca înainte de a fi jurnalist, să fiu om, să fiu părinte, şi sunt convinsă că am făcut alegerea corectă. Categoric, n-am niciun regret, dar, în acelaşi timp, nici nu mai pot să tac, să vad cum pe nenorocirea unui om, pe viaţa unui copilaş şi pe alegerea mea nişte politicieni încearcă să regleze conturi şi să mai atragă nişte capital electoral. Nu pot să mai asist fără să iau atitudine la această mascaradă a declaraţiilor construite doar pe exagerări şi intoxicare. Pur şi simplu nu mai pot. Sper doar ca părinţii lui Bogdi să mă înţeleagă. Cât despre politicieni... sper să le fie o lecţie. O lecţie din care să priceapă că nu ai cum să câştigi un război construindu-ţi strategia după ureche, doar pe ce spune unul sau altul. Dar, mai ales, că într-un război atât de mare, cu un inamic atât de puternic precum PSD, chiar şi o singură bâlbâială, o singură minciună, poate arunca în derizoriu orice adevăr, orice efort.
La Direcţia Pieţelor sunt probleme mari: lefuri mici, pe care conducerea unităţii face tot posibilul să le diminueze, bonuri de masă tăiate sau acordate discreţionar, salariaţi împiedicaţi să se constituie într-un sindicat, contracte ilegale de închiriere a spaţiilor, bani încasaţi incorect, licitaţii trucate, discriminări rasiale etc etc etc. Probleme mari, spune Partidul Naţional Liberal, care, prin vocea preşedintelui Alexandru Dănăilă, nu pierde nicio ocazie să le facă publice. Şi foarte bine face, rolul opoziţiei acesta este, de a se pune scut în faţa fărădelegilor şi derapajelor puterii. Foarte bine face, am spus-o şi am s-o repet, Brăila ar fi fost mult, mult mai haotică dacă doi, trei, cinci nebuni din opoziţie nu ar sta cu bunghiul pe putere, cu riscul că de multe ori asta transformă şedinţele de CLM şi CJ în circ. Ceea ce nu e tocmai elegant! Dar asta e situaţia, şi doar cine nu a încercat să se înfrunte cu partidul veşnic aflat la putere în Brăila, nu înţelege cât de greu faci faţă unei maşinării atât de sofisticate precum PSD.
Pe de altă parte, e deja de notorietate aversiunea reciprocă dintre noua conducere a SC APT şi liderii liberali, care nu au ratat nicio ocazie s-o smotocească bine pe directoarea pieţelor, Meluţa Drăguţ, punând sub îndoială orice investiţie, orice decizie, orice pas făcut de aceasta în societate – am scris deseori, cu puncte de vedere din ambele părţi implicate, nu mai insist. Am să insist însă în a vă spune că nimic din toate acestea nu mă deranjează, pentru public e cumva liniştitor să ştie că cineva le suflă în ceafă celor care au în mână pâinea şi cuţitul.
Şi totuşi...
- Vă spun acum o chestiune care poate fi verificată, care a avut loc acum o săptămână, o săptămână şi ceva dacă nu mă înşel, la piaţă. A avut loc un accident de muncă la piaţă. O persoană a ajuns la spital, înţeleg că are un plămân perforat, i s-a scos un rinichi, adică un accident de muncă extrem de grav. Iar la acel accident de muncă, pentru că cei de la piaţă au încercat să-l acopere, să-l muşamalizeze, nu au chemat salvarea. L-au urcat într-o maşină personală, nici măcar în una de serviciu, şi au spus acolo, la spital,că s-a rănit acasă.
- Şi cei de la Inspectoratul Teritorial de Muncă?
- Nu s-a întâmplat nimic. Nimic. Noi am început să ne interesăm pe subiectul ăsta, au apărut nişte informaţii publice şi abia în momentul acesta au început şi ei să declare că da, că să vedem cum, că ce facem, că nu se poate... E un accident grav de muncă, dar ei au vrut să-l muşamalizeze.
Dialogul acesta a avut loc în emisiunea „Deschide lumea”, de la Realitatea TV Brăila – Galaţi din data de 14 iunie, între Alexandru Dănăilă şi realizator. Iar toate acuzaţiile acestea, plus nişte bonusuri, au fost reluate şi în ultima conferinţă de presă de la PNL.
Şi da, aţi înţeles cred, acesta este subiectul despre care în data de 1 IUNIE, nu în urmă cu o săptămână, o săptămână şi ceva, eu, Cati Lupaşcu, redactorul şef al cotidianului „Obiectiv”, am decis să nu scriu. De ce? Pentru că, aşa cum am spus mai sus, mi-am permis luxul ca înainte de a fi jurnalist, să fiu părinte. De ce scriu acum? Pentru că lucrurile au ajuns prea departe, iar muşamalizarea aceasta... Nici nu am luat-o razna, nici nu-mi dă orgoliul pe afară, nici nu m-am îmbolnăvit de autosuficienţă, dar, se pare, pentru mulţi muşamalizarea aceasta înseamnă, de fapt, că „Obiectiv” nu a scris despre accident la momentul respectiv. Şi cum decizia de a nu publica îmi aparţine în totalitate, mă consider obligată să explic.
Domnule Dănăilă, accidentul de muncă a avut loc la Grădina Zoologică, joi, 31 mai, la câteva minute după ora 19.00. Muncitorul, într-adevăr în afara programului de lucru, a căzut de pe o scară în timp ce încerca să monteze “ceva”. Acel ceva, domnule Dănăilă, era un banner, mai precis bannerul #impreunapentrubogdi. Pentru că, aşa cum ar fi trebuit să ştiţi, pe 1 Iunie, la Grădina Zoologică din Brăila ziarul „Obiectiv”, cu sprijinul unor oameni cu suflet mare, a organizat un eveniment caritabil pentru Bogdan Popa, băieţelul de numai 3 ani diagnosticat cu tumoră la ficat, a cărui viaţă depinde de 100.000 euro. Şi cum politicienii noştri au alte priorităţi, am încercat noi, cu firavele noastre puteri, să dăm o şansă la viaţă acestui copil. Ei bine, muncitorul acesta e un astfel de om cu suflet mare, care, într-adevăr, după program a ales să rămână la serviciu şi să ne ajute să amenajăm şi să decorăm grădina, astfel ca de 1 Iunie copiii să se simtă cu adevărat sărbătoriţi într-un loc frumos, în care să se joace, să se distreze şi să doneze pentru un alt copil aflat în mare suferinţă. Dacă aţi fi făcut o minimă documentare, aţi fi aflat că nu doar joi, ci multe zile înainte angajaţii de la zoo au stat peste program. Drept urmare, mai mult ca sigur, toţi erau foarte obosiţi. Dar fiecare dintre ei a ales să pună mai presus de oboseală un scop nobil. Nu am cuvinte să le mulţumesc şi nici să vă spun cât de mult regret ceea ce s-a întâmplat, ce lovitură a fost pentru mine şi pentru toţi cei implicaţi. Dar, ca în multe alte situaţii, viaţa trebuie să meargă mai departe. Şi a mers. Am făcut bine, am făcut rău, Dumnezeu e sus şi vede, pentru mine miza era cel puţin la fel de mare. De aceea am ales să ne respectăm programul şi pentru a nu umbri fericirea sutelor, poate miilor de copii care au răspuns invitaţiei noastre şi, de 1 Iunie, au venit la zoo, şi pentru a nu deturna atenţia brăilenilor de la scopul acţiunii, strângerea de fonduri, am ales să nu fac public ceea ce s-a întâmplat joi seara. Dar, mai presus de toate, a mai fost ceva ce m-a determinat să fac această alegere. În zilele acelea, familia lui Bogdi trecea prin nişte momente de coşmar. Bogdi abia terminase încă o cură de chimioterapie, facebookul le închisese conturile de donaţii şi chiar de 1 Iunie, când noi strângeam leuţ cu leuţ în urnă, ei au fost nevoiţi să părăsească spitalul (costurile de cazare erau foarte mari) şi să-şi găsească un alt adăpost. Doi tineri, cu doi copii, unul bolnav, unul de doar 10 luni, într-o ţară în care şi să se înţeleagă cu cei din jur era o adevărată provocare. În mintea mea atunci asta a fost mai presus de ziar, de tiraje, de trafic, de spirit civic: ce vor simţi părinţii aceştia când vor citi pe internet că în timp ce încerca să monteze un banner pe care scria #impreunapentrubogdi, un om bun, cu suflet mare, a fost la un pas să-şi piardă viaţa. Pentru moralul lor, pentru speranţa lor, pentru încrederea lor în Dumnezeu, am decis să trec sub tăcere accidentul. N-am acoperit, n-am muşamalizat, n-am ascuns. Pentru că, înainte de a lua orice decizie, m-am asigurat că omul acela a primit toate îngrijire medicale necesare şi că toate instituţiile implicate în anchetă au fost înştiinţate, iar legea se respectă. Dacă am greşit, cititorii să mă judece, nu politicienii şi toţi cei care s-au bulucit să posteze tot felul de informaţii complet eronate şi nedocumentate. Dar, mai mult ca orice, omul acela care a trecut razant pe lângă moarte, să mă ierte.
Acum tot ce pot să fac este să vă asigur că şi poliţia şi ITM-ul au fost înştiinţate la timp, că se derulează două anchete, una la Poliţie, “in rem” (adică se cercetează fapta, nu persoana), iar cealaltă pe linie de securitate şi siguranţă în muncă de un expert extern angajat de conducerea SC APT , care, conform legii, va prezenta rezultatul anchetei Inspectoratului de Muncă. În rest, grădina zoo este împânzită de camere de supraveghere care arată clar şi cum s-a produs accidentul şi cum s-a intervenit. Vă asigur că la câteva secunde după cădere - sunt imagini care au ajuns pe masa anchetatorilor - doctorul veterinar al unităţii a ajuns lângă rănit, i-a acordat primul ajutor, iar în mai puţin de 10 minute la poarta grădinii au ajuns 2 ambulanţe. Pacientul a ajuns la spital CU AMBULANŢA, cu echipaj specializat, în cel mai scurt timp posibil, unde i s-au acordat toate îngrijirile necesare.
A vrut SC APT să muşamalizeze? Habar n-am, pe Meluţa Drăguţ am văzut-o prima dată când am vorbit despre organizarea evenimentului de la zoo, n-am cum să bag mâna în foc despre ce a fost în mintea ei. Dar, vă garantez că şi dacă ar fi vrut să ascundă accidentul, personalul de la Spitalul Judeţean este obligat prin LEGE să anunţe toate instituţiile abilitate în verificare şi control atunci când la UPU ajunge un asemenea caz. NU ştiu exact cine a făcut prima dată sesizarea, spitalul sau SC APT, cert e că până în ora 20.00 şi ITM şi Poliţia fuseseră înştiinţate. Şi în prima zi lucrătoare, adică luni, 4 iunie, pentru că vineri, 1 iunie, a fost zi liberă şi au urmat sâmbătă şi duminică, toate instituţiile şi-au început treaba.
În aceste condiţii, chiar nu-mi explic de ce conducerea PNL Brăila a ales să iasă public cu nişte acuzaţii de o asemenea gravitate complet eronate, doar plecând urechea, când lucrurile se puteau clarifica atât de simplu, printr-un banal telefon.
Da, domnule Dănăilă, vă cred pe cuvânt că v-a ajuns la os nepăsarea şi fuga de responsabilitate a PSD şi a acoliţilor săi. Vă jur, şi mie! Dar, nu asta e soluţia. Aruncând aşa, aiurea, cu speculaţii - ar fi vrut să..., ar fi încercat să..., mi-a spus mie cineva că... - nu faceţi decât să le daţi apă la moară. Situaţia generală e prea gravă ca opoziţia să-şi permită asemenea greşeli flagrante. Iar din punctul meu de vedere, de data aceasta aţi făcut o mare greşeală, ca să nu spun că aţi căzut cu ochii închişi într-o imensă capcană. Prefer să cred asta, decât să vă suspectez de superficialitate, naivitate sau ceva mult mai complex.
Despre mine, consideraţi rândurile de mai sus a fi o spovedanie. O spovedanie a unui parţial învins. Criticaţi-mă, acuzaţi-mă, demontaţi-mi pas cu pas argumentele. Îmi asum. Dar, vă rog, cum n-am mai făcut-o niciodată, nu transformaţi acest subiect atât de delicat în încă un motiv de circ politic. Niciuna dinte familiile implicate nu merită aşa ceva. În tot şi în toate există o limită. Cu atât mai mult cu cât e vorba de viaţa unui om şi a unui pui de om.
