Permiteti-mi sa ma adresez acum domnului prefect. Domnule Mitroi, m-ati ajutat sa am un loc de munca. Mi-ati dat subiecte, m-ati scos de atitea de ori din kkt, mi-ati luminat calea. Cind nu aveam ce scrie (si va asigur ca lucrul asta se intimpla destul de des), apelam la solutia de rezerva: dumneavoastra. Un personaj atit de pitoresc, un fel de Capetenie a Consumatorilor Care Este In Braila nu putea avea parte decit de cronici favorabile cu privire la activitatea lui desfasurata in cele mai diverse locuri din oras. Domnule prefect, am scris de multe ori despre dumneavoastra si ma gindesc ca au fost, poate, si articole care v-au dezamagit. Poate ca nu am fost intotdeauna inspirat. Poate am scris lucruri neconforme cu realitatea. Se prea poate ca sa ma fi luat pixul pe dinainte si sa fi scris ca preferati apa plata. Domnule prefect, acum, in prag de despartire, va prezint public scuze. Asa mi se pare corect sa procedez fata de un om cu care am colaborat minunat (din punctul meu de vedere), care, repet, m-a salvat in nenumarate situatii critice si care m-a facut sa vad jumatatea plina a paharului, ca sa zic asa. Sincer, v-as ridica o statuie in redactie, dar credeti-ma ca nu am sticle de-ajuns. In plus, o zic cu tarie, ar fi o blasfemie ca unui om ca dumneata sa-i ridic statuie din bidoane de apa plata. A, cind vor face si cei de la Stalinskaya apa plata, atunci am sa ma apuc si eu de construit. Pina atunci, domnule prefect, permite-mi sa-ti zic adio, noroc si pin' la fund, ca o data pleci la pensie din functia de prefect, ce naiba!

Dom' prefect Nae, hai, inca una mica la plecare si gata!
Permiteti-mi sa ma adresez acum domnului prefect. Domnule Mitroi, m-ati ajutat sa am un loc de munca. Mi-ati dat subiecte, m-ati scos de atitea de ori din kkt, mi-ati luminat calea. Cind nu aveam ce scrie (si va asigur ca lucrul asta se intimpla destul de des), apelam la solutia de rezerva: dumneavoastra. Un personaj atit de pitoresc, un fel de Capetenie a Consumatorilor Care Este In Braila nu putea avea parte decit de cronici favorabile cu privire la activitatea lui desfasurata in cele mai diverse locuri din oras. Domnule prefect, am scris de multe ori despre dumneavoastra si ma gindesc ca au fost, poate, si articole care v-au dezamagit. Poate ca nu am fost intotdeauna inspirat. Poate am scris lucruri neconforme cu realitatea. Se prea poate ca sa ma fi luat pixul pe dinainte si sa fi scris ca preferati apa plata. Domnule prefect, acum, in prag de despartire, va prezint public scuze. Asa mi se pare corect sa procedez fata de un om cu care am colaborat minunat (din punctul meu de vedere), care, repet, m-a salvat in nenumarate situatii critice si care m-a facut sa vad jumatatea plina a paharului, ca sa zic asa. Sincer, v-as ridica o statuie in redactie, dar credeti-ma ca nu am sticle de-ajuns. In plus, o zic cu tarie, ar fi o blasfemie ca unui om ca dumneata sa-i ridic statuie din bidoane de apa plata. A, cind vor face si cei de la Stalinskaya apa plata, atunci am sa ma apuc si eu de construit. Pina atunci, domnule prefect, permite-mi sa-ti zic adio, noroc si pin' la fund, ca o data pleci la pensie din functia de prefect, ce naiba!