Proiecte, termene, indici de performanţă, sarcini de serviciu, responsabilităţi. Competenţă şi competenţe. Nu sunt doar nişte cuvinte înşiruite aiurea, ci nişte termeni familiari pentru orice angajat din ţara asta, indiferent de domeniul de activitate, vechimea în muncă, încadrare, studii, funcţii. În piramida angajaţilor, fiecare salariat corespunde unei poziţii şi, în funcţie de ea, are drepturi şi obligaţii. În mediul privat, organigrama e un fel de biblie, iar funcţia presupune, în primul rând, o serie de responsabilităţi... pe care ţi le îndeplineşti sau zbori. Niciun patron nu stă să te mângâie pe creştet, să te întrebe dacă ai dormit bine sau nu, dacă eşti sau nu dispus să-ţi asumi, dacă te doare în partea stângă, în partea dreaptă sau în cot. Neîndeplinirea unui indicator de performanţă atrage automat după sine sancţiuni, ce pot ajunge până la demitere. Şi nu că sunt patronii musai nişte secături, ci pur şi simplu pentru că astea-s regulile jocului în sistemul privat, unde, ce-i drept, şi banii sunt privaţi şi deci sunt socotiţi şi răs-socotiţi până la ultimul leuţ.
Eu nu ştiu cum stau în realitate lucrurile în administraţia brăileană. Cât de umflată e organigrama, cât de responsabili sau neresponsabili sunt angajaţii, cât de competenţi sau incompetenţi, cât de buni sau de răi sunt cei doi şefi, Francisk Chiriac, la CJ şi Marian Dragomir, la Primărie. Dar un lucru îmi este clar. În administraţia locală lucrurile scârţie, rău de tot, iar consecinţa: şi judeţul, şi oraşul sunt praf! Şi, ca orice cetăţean nemulţumit, primul impuls ar fi să iau piatra şi să arunc. Şi în Chiriac, şi în Dragomir. Şi totuşi...
Şi Chiriac, şi Dragomir au în spate câte o armată, care să lucreze în slujba lor şi a cetăţenilor. Ce fac oamenii aceştia, cum îşi justifică salariul, mic, mare... pentru mine rămâne un mister. Căci, oriunde m-aş duce, în judeţ, în oraş, nu le simt nici competenţa, nici prezenţa. Drept urmare, cine merită piatra?!... Complicat. C-aşa-i în tenis, pardon administraţie, totul se complică aiurea.
Şi am să vă exemplific cu un caz concret, o situaţie pe care eu chiar nu mai pot s-o tolerez: curăţenia oraşului, sau mai bine spus gradul inacceptabil deja de mizerie. Nu exagerez, Brăila e sub orice critică! Niciodată nu a fost atat de murdară, de neîngrijită.
Pornind de la SUPAGL – Serviciul de Utilitate Publică, Administrare şi Gospodărire Locală, Seroplant, firmele de salubritate şi până la Poliţia Locală, cu competenţe în sacţionare, toţi oamenii din firmele şi instituţiile mai sus menţionate pentru asta sunt plătiţi. Sunt miliarde şi miliarde cheltuite anual, totul sub directa îndrumare a viceprimarului Doiniţa Ciocan, în atribuţiile căreia sunt delegate aceste servicii de salubrizare – ca şi câinii maidanezi, ca şi Braicarul, ca şi cimiterele, ca şi Seroplant. Cum îşi face Doiniţa Ciocan treaba?!, că privind peste listă parcă toate-s într-o devălmăşie totală. Ce calificativ a primit Doiniţa Ciocan la evaluarea activităţii? Cât de mulţumit este Marian Dragomir de serviciile ei? Dumnezeu ştie, că de plâns nu l-am auzit să se plângă vreodată. Iar despre sancţiuni...
Îl înţeleg, nu poate fi în şapte locuri deodată, nu poate verifica personal totul. Dar ... nici nu vede, nici nu miroase, nici nu simte slinul care a acoperit Brăila? Nu aude criticile care i se aduc?! Cât îi mai ţine, Dumnezeule, palma, Doiniţei Ciocan!
Ştiu că, după 8 ani în care a dormit nestingherită, nu poate s-o transforme peste noapte în Bubulina gospodina, care să robotească din zori şi până la căderea serii, şi mai ştiu şi că nici nu poate renunţa la serviciile ei. Dar, să fie clar, dacă nu face ceva rapid, mizeria va îngropa Brăila, iar Doiniţa Ciocan toate speranţele lui într-un viitor mandat. Că, până la licitaţii, investiţii majore, atragere de capital, omul simplu nu se poate odihni din cauza lătrăturilor, circulă cu Braicarul şi se plimbă pe faleză sau în Grădina Mare. Are tomberonul sub fereastră sau se-mpiedică de el pe trotuar, curăţă praful zilnic în casă şi în două ore se aşază la loc de două degete. Locuieşte în Obor, Viziru, Vidin, Chercea ori Radu Negru şi îşi rupe zilnic papucii ca să ajungă în Centru sau pe Călăraşi. Cetăţeanului puţin îi pasă de datoriile partidului către d-na Ciocan, de legea funcţionarului public ori de organigrama primăriei. El ştie doar ce i-a promis primarul. Căci el pe Marian Dragomir a pus ştampila, aşa că aşteptările, de la el sunt. Drept urmare, primarul va plăti şi nota de plată, nu dna Ciocan.
Dna Ciocan, care nu poate fi nici mustrată, nici sancţionată, nici înlăturată, deşi totul din subordinea ei e vraişte, dacă-şi menţine spatele la fel de bine acoperit, are toate şansele să mai prindă câteva mandate şi să mai schimbe vreo doi – trei primari.
C-aşa-i în tenis, pardon administraţie... depinde foarte mult cu cine joci!
