Comparând veniturile salariale din luna iunie, adică cele dinainte de intrarea în vigoare a măsurilor, cu cele din iulie şi august, statisticienii au descoperit că, deşi, în întreg sectorul de stat salariile trebuia tăiate cu 25 %, în realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa şi că, de fapt, reducerile au variat între 20 şi 25%. Ba, chiar, în administraţia publică, procentul a rămas înţepenit la 13,9%. În plus, în august, în unele instituţii, salariile au fost chiar mai mari, şi asta pentru că au beneficiat de prime de vacanţă şi alte stimulente. Cum or fi reuşit mai marii administraţiei publice să fenteze legea? Rămâne un mister. Un mister la fel de nepătruns ca şi cel de pe vremea când încasau sporuri care mai de care mai ciudate, dar care, iată, i-au ajutat să-şi păstreze mintea limpede şi să găsească portiţe de scăpare şi pe timp de criză. Frizând penibilul, funcţionarii au reuşit ani la rând să mulgă bugetul de sume consistente, frizând bunul simţ, acum reuşesc să-şi conserve mare parte din avantaje.
Dar, de fapt, de ce mă mir! Amintiţi-vă la ce s-a rezumat în realitate marea restructurare din sistemul bugetar, la Brăila. O tăiere masivă de posturi vacante, oricum neocupate vreodată, transformarea unor direcţii în societăţi, două, trei mutări dintr-un birou în altul şi câte două, trei ieşiri la pensie din fiecare instituţie. Au mai plecat, acolo unde a fost musai, tinerii, incomozii şi angajaţii "fără spate", şi ce s-o mai fi operat prin consiliile locale comunale, pe ici pe colo. În rest, administraţia publică a rămas aproape intactă. Şi dacă într-un judeţ cu resurse limitate precum Brăila, funcţionarii au reuşit să ocolească legea, nici nu vreau să mă gândesc la ce s-a rezumat marea restructurare prin ministere, agenţii sau autorităţi naţionale, adevărate căpuşe ale bugetului de stat, în care clocăie interesele.
Sincer, când s-a pus problema restructurării şi tăierii salariilor din sistemul bugetar, primul meu gând nu a fost nici către dascăli, nici către medici, nici către poliţişti sau asistenţii maternali. M-am gândit la marile companii de stat, adevărate găuri negre pentru buget, cu salarii nejustificat de mari şi productivitate zero, m-am gândit la pleiada de agenţii şi autorităţi, nejustificat de multe şi cu scheme de personal supradimensionate şi salarii uriaşe, dar şi la numărul exagerat de angajaţi din primării, consilii judeţene, direcţii sau ministere. M-am gândit în primul rând la plimbătorii de hârtii, la piloşi, la incompetenţii impuşi pe linie politică sau pe bază de nepotisme şi cumetrii. Dar m-am gândit degeaba. Ei sunt de neatins. Ei şi veniturile lor. Chit că pentru asta a fost nevoie de sacrificarea altor oameni din sistem, dar şi a altor categorii de bugetari.
