Sper să greşesc şi să fiu cât mai curând contrazis de realitate, doar că realitatea ultimelor zile, în loc să mă contrazică, mi-a întărit ideea că asemenea sistemului de Sănătate, Educaţia tuşeşte muribund, posedată de o boală ce pare fără leac. Textele care vizau schimbările de la şefia Inspectoratului Şcolar, publicate în ultima vreme de cotidianul "Obiectiv", au adunat mii de vizualizări şi sute de comentarii pe site-ul ziarului, interesul comunităţii locale pentru actul de educaţie fiind îmbucurător. Îngrijorătoare au fost însă tocmai comentariile, cele mai multe dintre ele având ca autori cadre didactice. Limbajul suburban, insultele şi calomniile, miştourile mitocăneşti aruncate din spatele anonimatului îmi par cu totul nedemne de statutul unor persoane cu pretenţii intelectuale înalte, de la care aşteptăm să ne educe copiii şi să cultive noilor generaţii valori morale veritabile. E dezamăgitor, chiar revoltător, să citeşti texte cu limbaj de gang scrise de persoane despre care ştii că a doua zi urmează să intre într-o sală de clasă, cu catalogul în mână.
Nu în ultimul rând trebuie spus că în discuţiile aprinse de pe site-ul ziarului, nicăieri nu a fost menţionat interesul elevilor, cum nici în luările de poziţie vizavi de ultima ispravă a Ministerului Educaţiei de a reduce numărul orelor de sport nu s-a întâmplat acest lucru. În scrisoarea de protest semnată de preşedintele Federaţiei "Spiru Haret", prof. Marius Nistor, spre exemplu, marea grijă o reprezintă banii pierduţi de profesori prin desfiinţarea catedrelor, nu lipsa de educaţie fizică a elevilor ameninţaţi de obezitate.
Trăim zile ciudate, e adevărat, zile în care citatul din Mark Twain "nu am lăsat niciodată şcoala să îmi afecteze educaţia" ar trebui să sape adânc în mintea fiecărui părinte care visează un viitor strălucit pentru copilul său.
