* administrarea terapiei moleculare de ultimă generaţie prelungeşte viaţa unor bolnavi cu metastaze, în condiţii aproape normale * pentru a beneficia de acest tratament scump, bolnavii aşteaptă pe liste aprobare de la Casa de Sănătate, iar medicii speră în rectificarea bugetară * uneori apar sincope de la producătorul de medicamente şi distribuitor, până la farmacia spitalului
"Eşti sigur că vrei să ştii?" este întrebarea medicului oncolog după o serie de analize care ar putea avea un diagnostic crunt. Cancer. Este un moment de mare încercare, în care este testată fiecare resursă, un moment în care viaţa pare nedreaptă, iar credinţele, valorile, perseverenţa, răbdarea, compasiunea, toate sunt împinse dincolo de orice limită. Medicii oncologi încearcă, însă, să explice că un astfel de diagnostic nu înseamnă o condamnare la moarte şi că depinde foarte mult de atitudinea pacientului în lupta cu boala, pentru că o stare depresivă nu face decât să îngreuneze evoluţia tratamentului. În condiţiile în care sistemul de sănătate din România este în metastază, bolnavii de cancer trebuie să lupte şi cu neputinţa autorităţilor în privinţa administrării medicamentelor.
Diagnostic: cancer! Vestea cade ca un trăsnet, lumea parcă se rupe în două, iar timpul se opreşte în loc, o clipă, după care începe lupta cu necruţătoarea boală. Este o realitate cu care se confruntă tot mai multe persoane, măcinate de acest flagel, de la vârste din ce în ce mai mici. În Brăila, numărul bolnavilor de cancer aflaţi în evidenţa Secţiei de Oncologie este de circa 6.000, dintre care circa 1.500 cazuri noi, înregistrate în cursul anului trecut. Dincolo de aceste cifre însă, sunt tot atâtea persoane care trăiesc zi de zi drama unui diagnostic necruţător şi alte mii de familii care suferă alături de cei dragi. În Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă sunt trataţi, în fiecare lună, câte 250 de pacienţi în spitalizare continuă, în condiţiile în care capacitatea este de 50 de paturi şi circa 450 în spitalizare de zi, iar medicii prescriu peste 1.000 de reţete în cadrul programului naţional de oncologie. În fiecare lună, zeci de brăileni sunt diagnosticaţi cu această boală, iar medicii explică faptul că pe lângă creşterea incidenţei cazurilor, un alt factor care duce la mărirea numărului de pacienţi este creşterea adresabilităţii la doctor. "Tot mai mulţi pacienţi sunt din ce în ce mai bine educaţi, instruiţi şi ştiu să vină la doctor de la începutul bolii şi atunci, automat, cresc şi şansele de vindecare şi creşte şi numărul de pacienţi diagnosticaţi. În fiecare lună, faţă de pacienţii care intră şi cei care ies din programul naţional de oncologie (cei mai mulţi din motiv de deces sau de încheiere a tratamentului), diferenţa este de 50 de bolnavi care sunt nou luaţi în evidenţa oncologică", ne precizează dr. Cosmin Boldeanu, şeful Secţiei de Oncologie.
Această balanţă, în care cancerul atârnă tot mai greu, face ca saloanele de la etajul VI al Spitalului Judeţean să fie în permanenţă aglomerate, fapt cu care pacienţii s-au obişnuit. Se simt aici ca într-o mare familie, în care bolnavii, asistentele şi cei trei medici sunt aliaţi în lupta cu boala necruţătoare şi urmăresc tot ce revoluţionează medicina pentru a oferi încă o şansă fiecărei vieţi. În lungile ore de suferinţă petrecute pe patul spitalului, pacienţii îşi împărtăşesc experienţele, se susţin unul pe altul moral, sunt încurajaţi de medici şi de asistente să depăşească fazele agresive ale bolii, dar uneori, cu tot sprijinul primit atât din partea familiei, cât şi din secţie, simt că se prăbuşesc. Medicii oncologi trebuie să facă şi psihoterapie cu bolnavii, având în vedere că în secţie nu există un psiholog dedicat acestor cazuri. Negare, furie, teamă, stres, vulnerabilitate sau chiar depresie, alternând cu speranţa şi decizia de a lupta cu boala, acestea sunt emoţiile prin care trece un bolnav de cancer. Cât de greu îi este unui medic să-i spună pacientului diagnosticul? "Din păcate, misiunea, care oricum nu este uşoară, de a spune diagnosticul pacientului, ne este îngreunată de foarte multe ori de familie, care încearcă, spun ei, să protejeze pacientul de acest diagnostic, dar în realitate, doresc să se protejeze pe ei înşişi. Toate protocoalele de specialitate recomandă comunicarea diagnosticului, inclusiv a prognosticului, tuturor pacienţilor, pentru că cine ştie ce socoteli mai au de încheiat, ce rude din străinătate mai vor să-şi mai vadă, poate cineva vrea să se împace cu copilul pe care era supărat. Un pacient care ştie că mai are puţin de trăit devine foarte solicitant. Cei care îl îngrijesc, familia, aparţinători, sunt foartre solicitaţi de către aceşti pacienţi. Eu încurajez şi aparţinătorii, şi pacienţii să li se spună exact despre ce este vorba, pentru că este dreptul omului să afle", ne răspunde dr. Boldeanu. Cei mai mulţi dintre pacienţi sunt optimişti, s-au împăcat cu diagnosticul şi au ales să lupte cu boala. Le este însă mult mai greu să treacă peste momentele în care află despre pierderea unor colegi de suferinţă sau atunci când medicii le spun chiar lor că au făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a-i salva. "Mulţi sunt dezamăgiţi, dar după câteva minute, după o fază de negare, apare fenomenul care este prezent la oameni şi anume speranţa, şi atunci spun «trebuie să lupt». Sunt câţiva, destul de puţini, care abandonează din start şi ideea de tratament şi refuză practic, din momentul în care au aflat diagnosticul, abandonează, depun armele. Cei mai mulţi sunt care încearcă să se mobilizeze, să lupte cu boala, să facă tot ce se poate pentru a-şi asigura o calitate a vieţii în regulă", spune medicul oncolog.
"Este o luptă continuă, vedem muribunzi în fiecare zi"
Din anul 2009, de când a fost diagnosticată cu neoplasm de sân, Maria a devenit o luptătoare. La cei 41 de ani, a trecut deja printr-o operaţie de extirpare a sânului stâng, a făcut chimioterapie şi, când credea că viaţa a intrat pe făgaşul normal, a aflat că boala a recidivat, de data aceasta la sânul drept. A reluat tratamentul cu citostatice şi se pregăteşte pentru o nouă intervenţie chirurgicală. Ce a ajutat-o să treacă peste momentele grele? "Gândul că am de crescut două fetiţe, încrederea în medic şi în tratamentul prescris, dar mai ales, credinţa în Dumnezeu", spune ea. Şi-a acceptat boala şi încearcă să se bucure cât mai mult de fiecare clipă a vieţii, dar, mai mult decât atât, doreşte să împărtăşească tuturor femeilor diagnosticate cu cancer la sân din experienţa pe care a avut-o în lupta cu această boală. "Un diagnostic de cancer nu înseamnă condamnare. Acum, în secolul XXI, cancerul mamar este o boală vindecabilă, mai ales dacă este depistată în stadiu incipient. De aceea, medicii recomandă tuturor femeilor care au trecut de 40 de ani să îşi facă anual o mamografie, chiar dacă nu există semne de boală", este mesajul Mariei, o femeie pentru care fiecare zi, fiecare oră şi fiecare minut sunt speciale... Aşa cum ar trebui să fie pentru noi toţi.
De altfel, neoplasmul mamar este în topul incidenţei cazurilor de cancer, urmat de cancerul de prostată, bronho-pulmonar, de colon şi rect, iar pacienţii ajung de cele mai multe ori în stadii avansate, gradul trei şi patru, care implică automat complicaţii, costuri mai mari, dar şi o perspectivă mai sumbră a speranţei de viaţă. "Rata de supravieţuire diferă foarte mult, în funcţie de localizarea bolii, stadiul în care este descoperită. Se obţin rate de supravieţuire foarte bune pentru stadii incipiente. Cred că suntem în media citată de literatura de specialitate. Pentru stadiile I şi II supravieţuirea la 5 ani este de 75-80%", precizează dr. Cosmin Boldeanu.
Sunt însă şi clipe cutremurătoare, când graniţa dintre viaţă şi moarte este atât de subţire, încât singura speranţă rămâne Dumnezeu. Poate tocmai pentru faptul că înţeleg atât de bine suferinţa fizică şi zbuciumul sufletesc al fiecărui bolnav, în secţia de oncologie oamenii sunt mai aproape de oameni. "Este o luptă continuă, vedem muribunzi în fiecare zi. Acestea sunt condiţiile de aici, nu neapărat munca - şi aceasta este foarte grea -, dar atmosfera este apăsătoare", mărturiseşte dr. Boldeanu. Pe holurile secţiei, o targă cu un trup neînsufleţit, acoperit de cearşaf, este un tablou aproape cotidian, pe lângă care viaţa trece mai departe. În liniştea pioasă, se simte permanent adierea morţii. "Săptămâna trecută au murit 3 bărbaţi tineri, cu vârste până în 40 de ani. Nu doar că erau bolnavi de cancer, dar au venit în chinuri groaznice. Este păcat de fiecare viaţă care se stinge, dar cu atât mai dureros este când sunt oameni tineri, nu se poate să nu ne marcheze aceste tragedii", ne mărturiseşte o asistentă.
De precizat este faptul că la Brăila nu se tratează pacienţi sub 18 ani în Secţia de Oncologie. Toţi copiii merg în serviciile de oncopediatrie, care sunt în Bucureşti, în Institutul Oncologic, în Spitalul Budimex, cât şi în alte clinici universitare.
"Buba neagră" a sistemului de Sănătate - subfinanţarea
Marian, în vârstă de 62 de ani, are cancer bronho-pulmonar metastazic. Medicii nu mai pot face nimic pentru el, decât să-i aline suferinţele. Timp de două săptămâni, cât a lipsit un medicament de pe piaţă, oncologii au făcut eforturi supraomeneşti pentru a adapta schema de tratament la situaţia creată. Însă trupul bolnavului, măcinat de cancer, nu a răspuns la fel de bine, astfel că starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid. Asta până când, un telefon de la spital, l-a anunţat că medicamentul cu pricina a ajuns în sfârşit, iar medicii au reuşit să-l stabilizeze. De la şeful secţiei am aflat că există astfel de sincope în tratamentul bolnavilor, din cauza lipsei temporare a unor medicamente. "Sunt nişte sincope care apar pe un traseu foarte lung, de la producătorul de medicamente, distribuitor, până la farmacia spitalului. Toate medicamentele acestea sunt licitate, apoi câştigate de diverşi distribuitori şi, când medicamentul respectiv nu este la un distribuitor, începe o procedură mai anevoioasă: cel care a câştigat licitaţia trebuie să dea o negaţie, după care se contactează cel de pe locul doi, trebuie date foarte multe telefoane pentru rezolvarea problemei, de asta şi durează aşa de mult", ne explică dr. Cosmin Boldeanu. De ce se întâmplă toate astea? În unele dintre cazuri, pentru că vieţile oamenilor au fost puse pe liste de aşteptare la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), la mâna unor funcţionari din comisia de cancer, care aprobă referatele făcute de oncologi, sau nu, şi astfel se pierde timp preţios. "Astfel de sincope nu apar foarte des, şi de obicei sunt la medicamente care sunt foarte scumpe, cu aprobarea de la CNAS, care are o şedinţă lunară unde se aprobă sau nu diferite referate pe care le fac oncologii din ţară. Nu putem să facem o estimare corectă tot timpul a câte medicamente foarte scumpe putem cumpăra, pentru că nu ştim câte referate ni se vor aproba. Dacă, de exemplu, am 5 pacienţi în tratament cu un medicament scump şi-mi fac un calcul în funcţie de ei, iar la o comisie lunară mi se mai aprobă încă 5 referate, îmi este dată peste cap estimarea pe care am făcut-o şi se poate să apară o sincopă de genul acesta. Şi atunci începe sarabanda telefoanelor. Dar, în general, sincopele de două săptămâni nu sunt atât de grave. Este un principiu la noi care se numeşte «densitatea dozei» şi care spune că, dacă un pacient primeşte 80% din toată doza de chimioterapie, este cam la fel ca eficacitate cu doza totală. Bineînţeles, cazul ideal este să-şi primească toată lumea tratamentul în ziua programării", recunoaşte şeful secţiei.
Numai după ce comisia de la CNAS îşi dă aprobarea, considerând că anumiţi pacienţi au îndeplinit toate criteriile existente, acei bolnavi pot avea acces la medicamente nou apărute pe piaţă. Tratamentul se face exact ca în institutele oncologice, care au terapia moleculară de ultimă generaţie. "Medicamente de ultimă generaţie sunt de mai multă vreme şi la noi pe piaţă, dar abia acum a început să se lărgească orizontul în ceea ce priveşte utilizarea lor pe scară mai largă. Principalul motiv pentru care nu s-au utilizat până acum sunt banii. Acestea sunt medicamente originale, care au cercetări foarte multe în spate şi pentru a acoperi costurile de cercetare, cât timp au patentul protejat, sunt foarte scumpe. După ce apar medicamentele generice, scade foarte mult preţul. Pot să vă spun că şi la Brăila avem mulţi pacienţi în tratament cu astfel de molecule, cu rezultate foarte bune. De exemplu, cancer renal metastazat care duce o viaţă cvasinormală de doi ani şi ia o pastilă pe zi. Mai am, personal, dar sunt convins că şi colegele mele au aceleaşi rezultate, două paciente cu cancer de colon metastazat care trăiesc de trei ani de zile cu o calitate a vieţii corespunzătoare. Tendinţa este de a transforma diagnosticul acesta îngrozitor, de cancer, într-un fel de boală cronică cu care se poate trăi cât mai mult timp", spune dr. Cosmin Boldeanu.
Chiar şi atunci când referatele oncologilor sunt aprobate de CNAS, problema accesului la tratament nu este rezolvată, pentru că bugetul Sănătăţii este limitat, iar medicamentele scumpe. Şi atunci, medicilor nu le rămâne decât să spere într-o rectificare bugetară, ca să-şi poată ajuta pacienţii. "Adresabilitatea către oncologie a crescut foarte mult în ultima vreme şi ni s-au aprobat foarte multe referate de molecule scumpe, de către CNAS şi automat au crescut foarte mult şi costurile pentru achiziţia medicamentelor. Am făcut un referat justificativ pentru suplimentare de fonduri, care sunt convins că la următoarea rectificare bugetară ne va fi acordată", spune dr. Boldeanu.
Şi totuşi... există miracole!
Specialiştii susţin că vinovat pentru îmbolnăvirile de cancer ar fi chiar stilul nostru de viaţă. "După ultimele studii, stilul de viaţă este responsabil pentru 85% din cazurile de cancer, restul de 15% fiind date de radiaţii, factori genetici, expunerea la diverse alte boli, profesionale, în general. Dacă toată lumea ar mânca sănătos, ar face mişcare, nu ar fuma şi nu ar bea, am avea cu 85% mai puţine cazuri din ce avem în momentul de faţă", arată dr. Boldeanu. O perspectivă optimistă, care ne dă speranţa că reîntoarcerea la o viaţă sănătoasă ne va feri de acest flagel. Până atunci, cercetătorii şi medicii vor căuta să descopere tratamente tot mai eficiente. Nu s-a găsit, încă, un leac miraculos pentru cancer. Cu toate acestea, există bolnavi cărora medicii nu le mai dădeau nicio şansă şi, totuşi, au supravieţuit miraculos. "Explicaţia este tratamentul pe care l-au primit aceşti pacienţi. Să trăieşti 3 ani cu cancer metastatic, este un miracol", concluzionează dr. Boldeanu.
România, primul loc în Europa la decese cauzate de cancer
Aproximativ 50.000 de români îşi pierd viaţa, în fiecare an, din cauza cancerului, ceea ce plasează România pe primul loc în Europa, potrivit statisticilor. Reprezentanţii Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) din ţară consideră că unele dintre cauzele care duc la decesele provocate de cancer sunt lipsa medicamentelor de pe piaţa farmaceutică şi descoperirea bolii într-un stadiu avansat.
Cancerul de col uterin este principala cauză de deces în rândul româncelor cu vârste între 15 şi 44 de ani. România se află pe primul loc în Europa şi în ceea ce priveşte rata mortalităţii provocată de această boală, riscul fiind de trei ori mai mare la noi faţă de media de pe continent, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
La momentul actual, peste 40.000 de românce sunt bolnave de cancer de col uterin. În plus, la 3.000 de cazuri noi diagnosticate anual se înregistrează mai mult de 2.000 de decese din cauza acestui tip de cancer - şase femei mor zilnic, una dintre explicaţii fiind că diagnosticul se pune abia în stadiile tardive ale bolii.
Şi cancerul de prostată reprezintă o ameninţare, această formă reprezintă a doua cauză a decesului prin cancer, arată datele Ligii Române de Cancer. Depistate în stadiu incipient, problemele prostatei pot fi tratate. Cu toate acestea, în ţară noastră, numărul persoanelor care merg la un control rămâne sub nivelul european.
Potrivit normelor în vigoare, costul tratamentului anual pentru un bolnav de cancer este de 9.700 lei.
