DECÂT 25.000. Asta a văzut, sâmbătă, Liviu Dragnea, în faţa Parlamentului României. 25.000 de oameni. Sau, mă rog, aşa i s-a comunicat: „Unde au fost 70.000? Eu m-am uitat pe evaluările oficiale, au fost 25.000”.
Atâţi or fi fost, ce să zic... dacă atât a reuşit să numere vigilenta de Carmen Dan. Apropo, în ăştia 25.000 aţi pus la socoteală şi jandarmii?
Penibil şi sfidător! Dar atât pot unii lideri PSD să facă: să mintă, să dezinformeze, să dezbine. Sunt toxici. Şi în cuget, şi-n fapte, şi-n simţiri. Avizi de putere, însetaţi de banul public, o gaşcă de incompetenţi şi corupţi. Nişte trădători de neam! Un neam pe care l-au secătuit ... şi de bani, şi de inteligenţă, şi de voinţă, un neam buimac, pe care îl conduc dominator, după principiul „dezbină şi stăpâneşte!” . De asta n-a văzut duoaamna Carmen Dan DECÂT 25.000. Pentru ca marionetele lor să se poată bate cu cărămida în piept că pe ei i-au votat milioane. Marionete care, astăzi, în toată ţara se vor prinde de mâini şi vor învârti HORA UNIRII. Hora unirii lor în fărădelegi şi umilinţe.
Noi, ăştilalţi DECÂT 25.000 nu vom încăpea niciodată pe de-a-ntregul în „datele oficiale”. Pentru ei, vom fi întotdeauna un grup minor de agitatori cumpăraţi de forţe oculte străine, susţinut de statul paralel şi care face mult rău României. Oficial. În realitate suntem singura frână în calea ticăloşiilor lor, a mojiciei, minciunii şi imposturii. Dar, din păcate, DOAR O FRÂNĂ.
Da, vom continua să protestăm în pieţe. Ne vom mai înghionti cu jandarmii, ba chiar vom mai lua şi câte o scatoalcă. Da, vom continua să strigăm „PSD, ciuma roşie”, „DNA să vină să vă ia”, „La puşcărie, hoţii la puşcărie”, „Liviu Dragnea nu uita, România nu-i a ta”... şi cam atât. Când să strigăm din toţi rărunchii „Jos PSD!”, ne vom înghiţi limba. Pentru că, al naibii blestem pe neamul ăsta, de 28 de ani n-a fost capabil să-şi crească o clasă politică veritabilă. Capabilă, cultă, o elită a elitelor. Ne-au năpădit buruienile, căci, la umbra foştilor comunişti, n-a putut să supravieţuiască niciodată nimic din afara propriului regn. Doar ce-au vrut ei să tolereze, în mare parte ierburi după chipul şi asemănarea lor. Puţinii oameni capabili care au încercat să facă ceva pentru ţara asta au fost huiduiţi şi, cum s-a putut, ejectaţi. Ori au plecat de bunăvoie, scârbiţi de cloacă. Iar electoratul... electoratul n-a fost capabil niciodată să-i ocrotească. De aceea, în cei 28 de ani, România a avut doar Putere şi ciolăneală, niciodată o Opoziţie autentică. România n-a avut niciodată partide. A avut doar clici, făcute şi desfăcute după interese. De asta de 28 de ani alegem întotdeauna răul cel mai mic, şi de fiecare dată răul ăsta mic se dovedeşte a fi de fapt o hidră.
Nu mă îndoiesc, într-o singură noapte, dacă s-ar dori, s-ar găsi suficienţi oameni capabili să formeze şapte guverne cu câte 50 de portofolii. Dar şi de i-am găsi, cine să-i voteze? Maşinăria asta hidoasă de vot în care ne-am transformat nu ştie să funcţioneze decât pe gogoşi, ajutoare, bulioane şi făină. N-are timp, n-are chef să asculte, n-are curaj să schimbe şi să se schimbe. Şi, cel mai dureros, eu cred că nici nu are capacitate să înţeleagă ce ar însemna adevărata schimbare.
Nu ştiu, de acolo de sus, câţi oameni o fi numărat domnitorul Cuza, sâmbătă, în Piaţa Universităţii. Dar dacă ar fi putut să ne transmită un mesaj - el, iniţiatorul celor mai importante reforme: agrare, electorale, a învăţământului, a justiţiei, el, cel care a conceput Codul civil şi Codul penal - probabil ar fi spus: „De astăzi, VOI aveţi o patrie de iubit şi apărat!”.
