Suntem la coada clasamentului naţional privind salariul mediu net pe care-l câştigă românii. Cele mai recente date statistice publicate de INS arătau că Teleormanul, Ialomiţa şi Brăila sunt judeţele cu lefurile cele mai mici, adică undeva în jur de 1.800 lei net, bani în mână. Altfel spus, mai jos decât noi sunt doar ilfovenii şi teleormănenii. În schimb, la mai puţin de 20 de kilometri distanţă de noi, la Galaţi, salariul net este de aproape 2.200 lei, chiar mai frumos ca la Constanţa, unde se discută despre 2.135 lei, faţă de o medie naţională de aproape 2.363 lei - salariu mediu net. La fel de prost stăm şi dacă luăm un calcul un alt indicator economic important, respectiv produsul intern brut (PIB) per cap de locuitor. Un studiu aferent anului în curs ne poziţionează undeva tot spre coada clasamentului judeţelor, cu un PIB/locuitor de nici 6.700 USD, în rând cu judeţe precum Harghita ori Covasna. Evident că şi la acest capitol ne bate lejer Galaţiul, cu un PIB/locuitor de aproape 7.100 USD.
Toate aceste date ne arată, de fapt, cum, încet dar sigur, Brăila alunecă spre polul sărăciei din România, al judeţelor unde cu greu reuşeşte cineva să-i mai convingă pe asistaţii sociali să iasă la muncă în loc să stea cu mâna-ntinsă la stat, iar cei care totuşi au un job stabil sunt “recompensaţi”, dacă au noroc, cu câteva sute de lei peste salariul minim pe economie. Tragedia mare ştiţi care este însă? Salariul ăla de 1.800 lei net, despre care vorbeam mai devreme, este de fapt doar un vis frumos pentru mulţi brăileni! 1.800 lei este rezultatul unui calcul sec şi rece, al unei medii ponderate a salariilor din întreg judeţul nostru. Adică avem, pe de o parte, o extremă în care sunt muuulţi cu salarii de mizerie, care gravitează în jurul pragului minim pe economie, iar, pe de altă parte, sunt câţiva privilegiaţi cu salarii mari şi foarte mari. În formulă intră evident şi bugetarii, ale căror salarii s-au rotunjit frumuşel în ultima perioadă şi care vin să tragă în sus media judeţului. Ştiu, veţi spune că nu este normal ca media judeţului să fie săltată de salariile bugetarilor şi aveţi dreptate. Dar asta este realitatea de care ne lovim: în mediul privat local, atâta cât este el de dezvoltat, se oferă, cu mici excepţii, salarii mizere, în timp ce statul acordă cu o largheţe greu de înţeles lefuri de invidiat. Cum dracu' să nu ne tenteze să devenim cu toţii salariaţi la stat? Dar, divaghez.
Să revenim: un alt efect al poziţionării sub media naţională cu salariile are efecte grave care, însă, se vor vedea abia peste câteva zeci de ani, atunci când actualii angajaţi cu minimul pe economie, sau un pic peste, vor ieşi la pensie. Şi cum numai mâine nu-i poimâine, nici nu ne vom da seama când vor trece peste noi, ca vântul şi ca gândul, 20 - 30 de ani, şi ne vom trezi că, după o viaţă de muncă şi plătit taxe, impozite şi contribuţii, speranţa unei vieţi decente, măcar la bătrâneţe, ne va fi spulberată. Vom avea nişte pensii de tot râsul! Asta, din cauză că modul de calcul al punctului de pensie presupune un raport între leafa câştigată de fiecare contributor de-a lungul perioadei cât a muncit şi salariul mediu brut la nivel naţional. Este lesne de înţeles că atâta vreme cât salariul real, încasat lună de lună, a fost mai mic decât media naţională, automat şi punctajul obţinut la pensie va fi mai mic. Ceea ce înseamnă că, de fapt, în judeţele unde se câştigă acum prost şi pensiile vor fi mult sub cele din judeţele dezvoltate. Vai de viitorii pensionari ai Brăilei! Mă rog, nu toţi. Căci cel puţin unul, Mihai Tudose, va avea o pensie atât de specială încât, într-un eventual clasament naţional, numai partea lui va ridica Brăila în top măcar cu două locuri.
Şi că tot aminteam de Tudose, vreau să mai subliniez ceva. NU vi se pare cel puţin “ciudat” cum tocmai judeţele din care vin “mai marii boşi” ai PSD, şi mă refer aici la premierul Mihai Tudose (iar până nu demult Bunea Stancu, o piesă inportantă în partid), pentru Brăila, şi ditamai preşedintele PSD, Liviu Dragnea, pentru Teleorman, sunt la polul sărăciei?! Mie da. Iar asta îmi arată cât de gopodari sunt ei şi cât de mult le pasă, dacă nu au reuşit ori nu i-a interesat să dezvolte, cât de cât, amărâtele astea de judeţe din care s-au căţărat şi s-au ridicat hăt, acolo suuus, sus de tot, la panoul de comandă suprem al ţării.
