Intr-o lume care sta sub semnul superficialitatii, al frivolitatii si nu in ultimul rind al ipocriziei, contrastul dintre esenta si aparenta este de-a dreptul izbitor. Banii nu numai ca au devenit insusi scopul existentei noastre, dar ausssi capatat atributele unei chei universale, capabile sa deschida orice usa, mai putin cea a unui suflet cu adevarat curat.
Astfel, in naivitatea lor, oamenii merg pina la a confunda dobindirea unui anumit statut social cu aflarea secretului vietii vesnice... ignorind cu desavirsire cantitatea de cerneala care s-a scurs pe tema perisabilitatii conditiei umane. Nu se poate nega, totusi, dificultatea pe care o intimpinam atunci cind dorim sa satisfacem aceasta sete ''de mai mult'' pe care toate mijloacele mass-media o promoveaza si care, in ciuda faptului ca ii subestimam influenta asupra personalitatii noastre, are capacitatea de a transforma moralul in imoral, altruismul in egoism.
Desigur ca pina si constientizarea efectelor negative ale lacomiei nu ne impiedica sa o intretinem, insa acest lucru dovedeste atit alterarea sufletului cit si faptul ca nu am invatat sa pretuim viata la adevarata ei valoare. Aceasta goana dupa avere ne face sa irosim clipe importante din viata si ne impiedica sa cunoastem adevarata fericire care, contrar convingerii noastre, nu este de natura materiala.
Cu toate acestea, putini sunt cei care nu lasa ambitia si iubirea de glorie sa le invenineze sufletul intr-atit incit viziunea sumbra pe care, inevitabil, mi-am format-o despre societate, intr-un mod empiric bineinteles, va sfirsi la un moment dat prin a o caracteriza in totalitate. Asemenea unui martor neputincios in fata unei crime, observ cum ne indreptam cu pasi repezi spre o decadere spirituala si anticipez momentul cind, la sfirsitul unei existente marcate de griji si eforturi zadarnice, voi regreta ca nu am stiut sa apreciez lucrurile cu adevarat importante, ca nu am fost persoana care as fi putut sa fiu si ca nu am schimbat viata nimanui astfel incit recunostinta sa sa ma puna pe harta neuitarii.
Alternativa optimista ar fi ca amintirea mea va dainui in mintea oamenilor si, in ciuda faptului ca flacara vietii mele se va fi stins, aceasta amintire va fi calauzita de lumina unei existente in care s-a regasit, cindva, bunatatea.
Astfel, in naivitatea lor, oamenii merg pina la a confunda dobindirea unui anumit statut social cu aflarea secretului vietii vesnice... ignorind cu desavirsire cantitatea de cerneala care s-a scurs pe tema perisabilitatii conditiei umane. Nu se poate nega, totusi, dificultatea pe care o intimpinam atunci cind dorim sa satisfacem aceasta sete ''de mai mult'' pe care toate mijloacele mass-media o promoveaza si care, in ciuda faptului ca ii subestimam influenta asupra personalitatii noastre, are capacitatea de a transforma moralul in imoral, altruismul in egoism.
Desigur ca pina si constientizarea efectelor negative ale lacomiei nu ne impiedica sa o intretinem, insa acest lucru dovedeste atit alterarea sufletului cit si faptul ca nu am invatat sa pretuim viata la adevarata ei valoare. Aceasta goana dupa avere ne face sa irosim clipe importante din viata si ne impiedica sa cunoastem adevarata fericire care, contrar convingerii noastre, nu este de natura materiala.
Cu toate acestea, putini sunt cei care nu lasa ambitia si iubirea de glorie sa le invenineze sufletul intr-atit incit viziunea sumbra pe care, inevitabil, mi-am format-o despre societate, intr-un mod empiric bineinteles, va sfirsi la un moment dat prin a o caracteriza in totalitate. Asemenea unui martor neputincios in fata unei crime, observ cum ne indreptam cu pasi repezi spre o decadere spirituala si anticipez momentul cind, la sfirsitul unei existente marcate de griji si eforturi zadarnice, voi regreta ca nu am stiut sa apreciez lucrurile cu adevarat importante, ca nu am fost persoana care as fi putut sa fiu si ca nu am schimbat viata nimanui astfel incit recunostinta sa sa ma puna pe harta neuitarii.
Alternativa optimista ar fi ca amintirea mea va dainui in mintea oamenilor si, in ciuda faptului ca flacara vietii mele se va fi stins, aceasta amintire va fi calauzita de lumina unei existente in care s-a regasit, cindva, bunatatea.
