Până de curând nu puteam pricepe cum diverşi cunoscuţi de la care aveam pretenţii, oameni cu studii, cu experienţă de viaţă, sunt pro-PSDragnea şi anti-justiţie, în mod vădit, pe faţă. Deloc întâmplător am zis PSDragnea deoarece eu cred în continuare în buna credinţă a multor social-democraţi, îngropaţi de actuala conducere. Revenind, nu puteam pricepe cum te poţi poziţiona anti-independenţa justiţiei când cu toţii am parcurs ultimii 28 de ani. Săptămâni în şir am încercat să înţeleg de ce oameni care au gândire proprie, au resurse materiale şi nu fac parte din categoria “manipulabililor” prin televizor urăsc DNA-ul şi apreciază acest război de un an şi jumătate prin care se încearcă îngenuncherea magistraţilor, în favoarea penalilor. Legi pentru infractori, pentru asta luptă Liviu Dragnea, amnistie fiscală pentru rău-platnici şi, mai nou, liber pentru vitezomani! Ce-nseamnă asta? Înseamnă că noi, ceilalţi, care respectăm legea, care ne plătim datoriile la stat, care respectăm regulile de circulaţie şi, în general, normele unui stat de drept suntem consideraţi puţini. De ce puţini? Păi, dacă actualii lideri ai PSD şi ALDE ar considera sau mai degrabă ar avea dovezi că majoritatea alegătorilor care se prezintă la vot sunt PENTRU o ţară fără hoţi şi proşti la conducere, în care educaţia şi profesionalismul sunt criterii de avansare în carieră, indiferent că vorbim despre sectorul public sau cel privat, în care oamenii de afaceri corecţi au parte de o concurenţă loială fără “parandărături” şi aranjamente pentru câştigarea unor contracte cu statul, în care cheltuirea banilor noştri, ai tuturor, proveniţi din taxe şi impozite nu se face după directivele de partid ci pentru binele României şi, implicit, al comunităţilor locale, n-am fi asistat la acest circ macabru de un an şi jumătate. N-am fi privit neputincioşi noi, ăştia puţini, care vrem meritocraţie şi democraţie în România, cum o proastă ne face de râs pe tot mapamondul, neştiind cum să se adreseze Papei, neştiind cum îl cheamă pe un prim-ministru aflat în vizită, neştiind în ce capitală a aterizat. Repet, marea dramă este când vezi oameni cu bani, indivizi de la care te-ai aştepta să-şi dorească mai mult decât să “bage sub nas” mâncare şi băutură, să spargă milioane prin cazinouri într-o companie dubioasă, axată pe sex, îţi trântesc cu nonşalanţă drept în faţă: “Mă doare-n cur de comunitate!”. Această experienţă am trăit-o personal zilele trecute şi mărturisesc că după şocul iniţial am avut o revelaţie. În sfârşit am înţeles: astfel de indivizi aveau deja “drumul” bătătorit în viaţă: cât e şpaga la primărie, la CJ, la funcţionărime în general, la anumiţi judecători, la anumiţi procurori sau poliţişti. Într-un cuvânt, succesul în afaceri dar şi traiectoria lor şi a familiei lor (copii, soţie etc) în societate s-a bazat pe forţa banului şi a influenţei implicite. Acest aranjament în care o multitudine de “băieţi deştepţi” au prosperat INDIFERENT de cine s-a aflat la putere a fost deranjat de DNA, dar şi de DIICOT (afacerile cu cereale), şi de Parchetul General, dar şi de judecătorii care-au îndrăznit să condamne membrii acestei comunităţi toxice. Cei care-au rămas pe dinafară sunt nemulţumiţi că funcţionărimea s-a “perturbat” de frica DNA, astfel încât nici măcar obligaţiile legale nu şi le mai execută. Aoleuuu! Cum adică, trebuie să participe la licitaţie fără caietele de sarcini aranjate? Cum adică, trebuie să câştige procese fără şpăgi, doar pe bază de profesionalism şi alergătură după dovezi? Cum adică, trebuie să nu mai pretindă mii de euro “la neagra” pe operaţie şi să se mulţumească DOAR cu salariile de sute de milioane lei vechi din sănătate? Cum adică, trebuie să le dea bon fiscal cârdurilor de elevi pe care-i cheamă cu japca la meditaţie? Vai de mine! Am dat doar câteva exemple pentru care mulţi, nu ştiu cât de mulţi, vor anihilarea justiţiei. Sigur, şi în justiţie au fost abuzuri de-a lungul celor 28 de ani, nu numai de când s-a inventat DNA, dar soluţia nu este să le conservi unora dreptul de a fi mai egali ca alţii în faţa legii, în vreme ce majoritatea victimelor să rămână fără apărare. Şi, totuşi, şi în aceste vremuri extrem de triste pentru România în anul centenarului sunt oameni în ţara asta, în oraşul ăsta, care îţi umplu sufletul de speranţă.
“Vrem să schimbăm ceva în viaţa celorlalţi, să dezvoltăm idei şi să sucim viziuni. Încercăm să-i determinăm să se implice în comunitate să nu trăiască neutru. Vrem să lăsăm o lume mai bună în urma noastră!”, au declarat pentru “Obiectiv”, reprezentanţii “Cinefeel”, un start-up care va promova filmul de artă în oraşul nostru. O afacere care vrea să dezvolte inclusiv un festival de film în Brăila noastră! Cum sună “Vrem să lăsăm o lume mai bună în urma noastră” versus “Mă doare-n cur de comunitate”?
Vreau să cred că noi, ăştia, ignoraţi şi terfeliţi de PSDragnea, noi ăştia puţini care nu ne gândim doar la blidul nostru de mâncare, care credem în valori, în tradiţii, în renaşterea acestei ţări, am putea fi mai mulţi. Măcar 500.000! Măcar 500.000 de români care să semneze prima iniţiativă cetăţenească “Fără penali, în funcţii publice”, ar fi un semn că România are şi un viitor, nu doar un trecut.
