Despre “spărgătorii de seminţe” care aruncă pe jos cojile în parcuri, pe bulevard sau pe faleză am tot scris. Am scris şi despre cei care vandalizează băncile sau copacii şi despre faptul că anumite personaje, ca să nu le numesc minorităţi, consideră că au doar drepturi, nu şi obligaţii cetăţeneşti. Dar nu pot să înţeleg atitudinea celor care trec nepăsători pe lângă ei şi îi lasă să îşi bată joc natură, de locurile de relaxare, de oraşul în care trăim. Nu înţeleg de ce sunt tolerate astfel de acte de huliganism atât de către poliţiştii locali, care se plimbă agale, câte doi-trei, sau chiar mai mulţi, ca să nu se rătăcească pe alei, cât şi de trecătorii care se află prin preajmă. Se spune că “spărgătorii de seminţe” din parcuri riscă amenzi între 200 şi 500 de lei dacă sunt surprinşi de poliţiştii locali. Aşa spune legea. Dar cum să fie surprinse aceste personaje, dacă poliţiştii locali lipsesc cu desăvârşire din anumite zone?
În Parcul Caporal Muşat, de exemplu, este raiul “spărgătorilor de seminţe” şi al spărgătorilor de bănci şi nimeni nu ia atitudine, nimeni nu face nimic. Ştiu, veţi spune că asta nu este o noutate şi că acelaşi lucru se întâmplă în tot oraşul. Depinde însă şi de noi dacă vrem să avem un oraş curat, sau dacă vrem să ne lăsăm în continuare călcaţi în picioare de astfel de personaje. Zilele trecute, traversând Parcul de la Ciocârlia, am atras atenţia unor “doamne spărgătoare de seminţe” să adune covorul de coji din jurul băncii pe care se odihneau. Nu pot să reproduc reacţia acestora şi nici vocabularul extras din subsolul Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. Pot însă să spun că am imortalizat momentul, cu riscul de a fi bruscată de una dintre acele distinse doamne cu DEX-ul la purtător şi am distribuit poza pe pagina mea de socializare. Dacă în parc, nu a intervenit nimeni să ia atitudine faţă de personajele care au scuipat un covor de coji de seminţe pe alee, brusc, prieteni sau neprieteni, sute de cetăţeni au reacţionat când au văzut postarea. Şi-au spus părerile, au venit cu amănunte, au redistribuit la rândul lor, am socializat pe marginea acestui subiect. Nu ştiu dacă printre aceste persoane se află sau nu un poliţist local, un şef al lor sau un şef al şefilor lor, care să aplice o amendă individelor respective. Nu ştiu nici dacă în Brăila se dau sau nu astfel de amenzi şi nici nu am văzut vreun poliţist local care
să oblige pe cineva să măture acolo unde a făcut mizerie. Ştiu însă că, atunci când vor, cetăţenii se pot mobiliza şi pot lua atitudine, fie şi doar pe reţelele de socializare. Şi, dacă tot am reuşit să schimb atâtea impresii cu brăilenii care vor un oraş curat şi “o ţară ca afară”, ce ar fi să ne continuăm acţiunea? Ce ar fi să punem la “gazeta de perete” şi astfel de aspecte, nu doar cafeluţe fierbinţi şi inimioare? Sau, cum ar fi să fim o echipă?
Depinde şi de noi dacă vrem să avem un oraş curat!
