Din când în când, simţim nevoia să ne curăţăm de zgura cotidianului, să ne detaşăm de cloaca politicienilor corupţi sau de răutatea, ranchiuna şi incompetenţa celor de la Putere şi să ne retragem într-un vis, într-o amintire, într-o piatră, sau... într-o scoică. După o iarnă care ne viscoleşte sufletul, ne îngheaţă aşteptările şi ne răstoarnă clepsidra altor anotimpuri, la începutul lunii martie ne întoarcem la gingăşia primilor ghiocei şi la legenda mărţişorului. Ne umplem sufletul cu mireasma zambilelor care iau cu asalt oraşul şi ne lăsăm purtaţi de legende şi de obiceiuri păstrate din bătrâni şi împletite într-un şnur alb cu roşu. Ca simbol al primăverii şi al revenirii la viaţă, mărţişorul se află nu doar în tradiţiile noastre strămoşeşti, ci şi în patrimoniul cultural al UNESCO, alături de doină, şi reprezintă o adevărată sărbătoare.
De câteva zile, de sărbătoare s-a îmbrăcat şi oraşul nostru, care s-a trezit la viaţă şi a îmbrăcat straie multicolore; coşurile cu flori, mărţişoarele şi diverse alte obiecte tradiţionale ne încântă privirea, iar femeile primesc aceste simboluri ale primăverii ca pe un ritual de înnoire a timpului calendaristic sau, ca pe un omagiu adus sexului frumos.
Purtat ca un talisman pe toată durata lunii martie, mărţişorul are menirea să poarte noroc, să aducă sănătate, dragoste şi bucurie. Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca la munte cu oile şi că reprezintă un simbol al luminii, un simbol al soarelui.
Într-un studiu dedicat mărţişorului, poetul George Coşbuc afirma că “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească”.
Astăzi, copiii sau nepoţii noştri nu mai cred în legende şi nici în simboluri. Epoca internetului a risipit misterul Babei Dochia şi a turmei ei de mioare, dar folclorul românesc - mitologie sau tradiţie, păstrează încă vii câteva obiceiuri de primăvară, pe care românii încă le mai respectă. Chiar dacă valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică, fiind confecţionat din orice şi purtând diverse simboluri şi mulţi nu mai cred în puterea magică a şnurului alb cu roşu, mărţişorul rămâne simbolul primăverii care ne bate la uşă. Şi pentru că în această săptămână vine şi 8 Martie şi toate femeile vor primi flori sau alte daruri, mărţişorul să ne aducă tuturor sănătate şi lumină în suflet!
