După 30 de ani de democraţie, a reuşit, în sfârşit, şi clasa politică românească să se rafineze şi, în plină precampanie electorală, să găsească o modalitate elegantă de a cumpăra voturi.
Uleiul, făina, cizmele, capoatele, tricourile, pixurile, brichetele, găleţile sunt deja istorie. Uniformele şcolare sunt prezentul şi viitorul. E cheltuiala un pic mai mare, dar... ce contează. Oricum decontul îl plăteşte Guvernul, care şi aşa le stă multora dintre parlamentari ca dumicatul în gât.
Aşadar, în plin haos sanitar, social şi economic şi aproape de începerea unui nou an şcolar asupra căruia planează o sumedenie de semne de întrebare, majoritatea din Camera Senatului a decis să acorde un sprijin financiar în valoare de 350 lei/an tuturor elevilor, bani din care să îşi cumpere uniforme. Trecâd peste “catarâceala” lor, veche tot de 30 de ani, de a reimpune uniforma şcolară, dar şi peste toate controvesele pe acest subiect, decizia senatorilor mi se pare o măgărie fără margini, menită doar a trage voturi pe spuza opoziţiei, fără ca aceasta să depună nici cel mai mic efort. Un joc urât al stângii, un soi de răzbunare, pe ideea că, dacă tot nu aveţi bani pentru mărirea alocaţiilor... luaţi d-aci uniforme!
Şi când spun “stângii” nu mă refer musai la partidele de stânga, ci la toţi acei politicieni care de 30 de ani nu ştiu să câştige alegeri decât prin pomeni electorale. Politicieni care se bazează doar pe electoratul neinformat, avid de “ajutoare”. Oricum, la câţi traseişti sunt în Parlament şi la ce mişcări de trupe se pun acum la cale, să vorbeşti de stânga şi dreapta pe eşicherul politic e un nonsens. O absurditate, exact ca legea recent votată de senatori, acum în drum spre Camera Deputaţilor, for decizional.
Pe bune, chiar mi se pare o aberaţie să vorbeşti de uniforme într-un moment atât de greu, de delicat şi plin de necunoscute ca cel pe care îl traversează în prezent şcoala românească. O sfidare la actuala criză şi la toate eforturile pe care profesorii, elevii, părinţii, ONG-urile le fac pentru a asigura un minim de normalitate într-o perioadă complet anormală. Iar legea... e doar praf în ochi, încă o gogoaşă electorală, dospită în minţile celor pentru care politica e doar un sac din care se îndestulează ei şi camarila lor. La urma urmei... şi uniformele acestea ar trebui făcute de nişte firme, care firme... Oare a câta oară revine pe tapet subiectul acesta? Nici nu mai ştiu!
Ştiu, însă, că suntem conduşi de nişte incompetenţi complet rupţi de realitate, care nu au nici simţ, nici măsură, când îşi urmăresc propriul interes!
