S-a hazardat preşedintele anunţând mărirea salariilor pentru bugetari în iunie? Argumentele sunt destule şi pro, şi contra. Printre cele real favorabile creşterii salariale este unul proaspăt furnizat de rezultatele preliminare ale recensământului. Astfel, dacă populaţia ţării a scăzut, iar Produsul Intern Brut a rămas relativ constant, înseamnă că PIB/locuitor a crescut (undeva la peste 7000 euro/loc). Ar fi ceva "material" de cheltuit, nu-i aşa? Apoi, nimeni nu neagă faptul că salariile ciuntite în vara lui 2010 trebuie refăcute la loc. Mai bine mai târziu decât niciodată. Nepotrivit este momentul ales, respectiv chiar în luna în care sunt programate să aibă loc alegerile locale. Deşi, dacă s-ar lua o asemenea măsură, banii vor ajunge efectiv în buzunarele oameni lor în iulie, adică după alegeri, legătura între cele două evenimente tot va fi făcută, speculată şi comentată pe toate feţele. Ministrul de Finanţe a mai nuanţat generozitatea prezidenţială, spunând că decizia finală va fi luată abia în aprilie, după o nouă vizită a celor de la FMI şi dacă indicatorii economici vor fi favorabili.
Populismul nu îşi avea rostul în această perioadă. 1 ianuarie (care a trecut deja) ar fi fost o dată foarte potrivită. Altfel, subiecte pentru campanie sunt cu duiumul - este vorba despre proiectele de dezvoltare locală, care cu siguranţă vor avea prioritate în faţa celor naţionale. Mai era nevoie de majorări de lefuri? Aşa stând lucrurile, probabil că şi la pensii ar trebui umblat. Poate ar fi fost mai bine dacă s-ar fi reglat preţurile medicamentelor, sau poate ale benzinei şi motorinei, care au crescut în tandem, de parcă ar fi vreo legătură între cele două tipuri de produse. Anul electoral e abia la început şi nu sunt excluse şi alte surprize, precum cea făcută miercuri de preşedinte (inclusiv celor de la guvernare, se spune).
Singura certitudine este că nu vom mai vedea lefuri săltate în unanimitate cu 50%. Lecţia promisiunilor deşănţate, ridicate chiar la rang de lege în preajma alegerilor parlamentare din 2008, probabil că a fost adjudecată de toată lumea.
În schimb, populism de aceeaşi valoare precum cel afişat miercuri de şeful statului în materie de creşteri salariale se vede şi în partea opoziţiei, ai cărei membri parlamentari continuă să nu vină la un serviciu plătit tot de contribuabili, încasând totuşi bani pentru chiulul prestat. Dincolo de exemplul "democratic", este o atitudine în dispreţul cetăţenilor obişnuiţi, care nu sunt plătiţi dacă întrerup lucrul. Degeaba se laudă absenţii că îşi donează veniturile de parlamentari, dovezi de corectitudine nu există sau nu sunt crezute: într-un an electoral se spun multe şi se fac prea puţine.
