Mergi la conţinutul principal

De ce nu ne pasă de cei de lângă noi?

Toți vrem să ne întoarcem cât mai curând la o viață normală. La starea aceea de normalitate în care ne-am născut, am trăit și ne-am dezvoltat înainte de această pandemie care a dat peste cap toată planeta. Citeam undeva că, înainte de COVID 19, noi, oamenii, eram fericiți, dar nu am știut să apreciem acest lucru. Aveam impresia că totul ni se cuvine, că suntem niște mici dumnezei, care putem face și desface destine prin diverse experimente sau în laboratoare neștiute de lume sau că putem să influențăm cursul apelor, al anotimpurilor sau chiar cursul vieții, prin reacțiile din eprubete. Ne-am crezut buricul Universului, dar am uitat să fim OAMENI, am uitat de cei de lângă noi sau de rădăcinile noastre și, în jungla în care trăim, am încercat să ne agățăm de crengi mai înalte...

Dar, a venit o vreme care ne-a trezit la realitate, o vreme în care ne-a îngrozit un virus despre care mulți dintre noi știam foarte puțin, iar parte populația lumii a fost secerată de pandemie. Când, în plină distanțare socială de coronavirus și încorsetați de măsuri de siguranță, zeci sau sute de oameni din diverse zone ale lumii erau incinerați sau îngropați la grămadă, fără slujbe religioase și fără cei dragi aproape, mi-am reamintit că deşertăciuni sunt toate cele omeneşti și am încercat să evit contaminarea.

M-am autoizolat câteva luni într-o floare de măr, iar când lucrurile păreau că reintră pe un făgaș de normalitate, am încercat să conturez din nou viața cotidiană din interiorul unui oraș în care COVID 19 fusese cât de cât bine ținut la distanță.

Mi s-a părut însă că în Brăila, ca de altfel în orice alt loc din țară sau din lume, oamenii se relaxau prea devreme. Ulterior, îngrijorarea mi s-a confirmat. Curba infectărilor a devenit ascendentă, nepăsarea sau indiferența celor care nu poartă mască în locurile publice sau în mijloacele de transport în comun îți dau fiori și te fac să te simți într-o continuă stare de nesiguranță.

Săptămâna trecută, de exemplu, am circulat pe mijloacele de transport în comun din Brăila într-o totală stare de nesiguranță și fără niciun fel de distanțare socială în autobuzele Braicar. Dimpotrivă, pe liniile 16 și 17, am stat ca sardelele, claie peste grămadă, sufocați de mirosuri de transpirație și de bătaia de joc a celor care nu purtau mască, dar făceau comentarii la adresa celor care nu mai suportau îmbrânceala. Cum să existe distanțare socială într-un maxi-taxi în care călătorii urcă și coboară pe aceeași ușă și stau îngrămădiți până la sufocare?

De bună seamă, nici pe celelalte trasee Braicar lucrurile nu stau pe roze. Pentru că ușa din față, de la șofer este blocată, urcarea și coborârea se face tot pe o singură ușă, iar măștile se poartă sub nas, sub bărbie, sau nu există deloc, motiv pentru care îți este deja teamă să mai circuli cu un autobuz.

Cu siguranță, ne vom chinui cu acest coronavirus încă multă vreme. Dar, de ce trebuie să îl plimbăm liber, de colo-colo, fără să avem nici cel mai mic respect față de cei de lângă noi? În condițiile în care afară sunt peste 30 de grade, iar numărul cazurilor de COVID 19 crește îngrijorător de la o zi la alta, ce se va întâmpla la toamnă sau, la iarnă, când va interveni și gripa sezonieră?

După comportamentul iresponsabil de care dau dovadă unii dintre concetățeni, nu ne vom putea întoarce la o viață normală prea curând. În plus, pe guvernanți, pe oamenii cu bani, care nu circulă cu mijloacele de transport în comun nici nu prea îi interesează condițiile oferite de societatea Braicar. Cei afectați suntem noi, oamenii simpli, care ne confruntăm zi de zi cu aceste aspecte. Noi, tineri, bătrâni, sau copii, care trebuie să ne respectăm și să respectăm distanțarea fizică și să purtăm mască, să înțelegem că e nevoie să ne protejăm unii pe alții pentru că trăim într-o comunitate și nu într-o junglă.

Atâta timp cât virusul există printre noi, nu avem dreptul să îl transmitem și altor persoane, nu avem voie să ne jucăm cu sănătatea sau cu viața celor de lângă noi! Și, nu în ultimul rând, nici cei care se află la butoanele unei societăți de transport în comun, nu au voie să își bată joc de călători și să transforme autobuzele în adevărate focare de infectare cu COVID 19. 

 

 

 

 

 

 

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro