Sindicaliştii şi politicienii din opoziţie dau vina pe conducerile şcolilor sau inspectoratelor că ar fi făcut presiuni asupra cadrelor didactice, că oamenilor le este teamă că vor rămâne şi fără salariul acela micşorat cu 25%. Da, aşa e, pentru mulţi, banii pierduţi în perioada protestelor contează, dar nu acesta a fost motivul principal. Un cadru didactic din Bucureşti, de exemplu, a declarat că s-a săturat de stres şi scandal şi de aceea nu mai face grevă. Dar, cel mai important argument pentru el, ceea ce liderii de sindicat nu prea au luat în seamă, sunt elevii. Exact! Pentru unii profesori elevii chiar contează - asta a condus, de fapt, la eşecul grevei generale.
De mulţi ani, angajaţii din învăţământ ameninţă cu boicotarea examenului de bacalaureat. Ştiind că oamenii sunt foarte necăjiţi de măsurile anunţate de Guvern, liderii au considerat că acum este momentul propice pentru boicotarea bacalaureatului, însă au greşit pentru că nu au luat în serios presiunea psihică exercitată, fără voie, de elevi asupra profesorilor. În acest context, dacă unii dintre cei care se numesc dascăli consideră că ar fi putut să le comunice copiilor pe care i-au dădăcit patru ani de liceu că vor da altădată examenul pentru care s-au pregătit un an întreg, se înşeală. Dovada: luni s-a susţinut bacalaureatul tocmai pentru că profesorii nu au avut puterea să lovească în elevi. Iar cei care spun că nu ar fi fost nicio problemă amânarea înseamnă că nu au dat în viaţa lor niciun examen. Ei bine, profesorii care se zbat pentru pregătirea elevilor în şcoli ştiu acest lucru şi de aceea au ales să dea examenul.
De fapt, a face grevă generală în sănătate sau în învăţământ conduce la o contradicţie interioară, care pune angajatul din aceste sectoare într-o situaţie mai mult decât stresantă. Teoretic, grevele se fac pentru că angajaţii unui patron sunt nemulţumiţi de salarii, de condiţiile de muncă, iar greva l-ar face pe acesta să piardă mai mulţi bani decât dacă ar face nişte concesii salariaţilor. Aşa că se negociază, se ajunge în final la un consens şi greva se încheie. Or, prin greva din sănătate sau din învăţământ statul rămâne cu banii de salarii. Statul nu pierde. Loviţi sunt elevii, pacienţii, care în niciun caz nu pot fi făcuţi responsabili de greşelile Guvernului. Şi aşa apare conflictul. E ca în acele familii în care soţul, supărat pe soţia sa că nu l-a aşteptat cu mâncarea caldă pe masă, se descarcă pe copilul care, de fapt, nu are nicio vină.
Liderii de sindicat s-au bazat pe furia profesorilor pe guvernanţi, dar au greşit scoţând din ecuaţie elevii. Dacă ar fi fost o zi normală de şcoală, poate ar fi avut mai mult succes, pentru că, în final, orele se recuperează, profesorii şi-ar fi făcut datoria şi oricum nu mai sunt decât două săptămâni de cursuri. Dar boicotarea bacalaureatului a fost o decizie greşită şi de aceea greva a ratat. De altfel, de ani de zile se discută faptul că în învăţământ ar trebui găsite alte forme de protest, nu acestea care prejudiciază direct copiii. Dar nu s-a făcut nimic. Poate că a venit momentul ca elevul să nu mai fie considerat un instrument de presiune, iar adulţii să-şi găsească alt "sac de box", unul fără suflet.
