Dar să revenim la nemţi: au ales ca motor de supravieţuire şi ulterior dezvoltare turismul. Pentru a-şi atinge ţelul au pus la cale un brainstorming, în care au implicat prin diferite concursuri internaţionale, artişti şi arhitecţi astfel încât să fie pus la punct un master plan, simplu de transpus în practică, dar care să răspundă nevoii pentru care a fost gândit: TURIŞTII şi BANII acestora. Astfel, foste exploataţii miniere sau combinate siderurgice, ba chiar şi foste fabrici de bere, închise în ultimii ani, au intrat în conservare şi apoi au fost transformate în muzee, galerii expoziţionale sau spaţii numai bune de închiriat, în regim de incubator de afaceri, firmelor aflate la început de drum. De exemplu, în localitatea Bottrop, o fostă haldă de steril a fost împădurită, iar în vârfui ei a fost amplasată o piramidă înaltă de zeci de metri, din observatorul căreia li se oferă celor care-i urcă treptele metalice o panoramă splendidă a întregii zone. La poalele aceluiaşi "munte", o pârtie acoperită pentru schi, amenajată pe o fostă centrală termică. Un fost combinat siderurgic a fost transformat în muzeu şi luminat de aşa manieră încât noaptea pare un OZN straniu, prin interiorul căruia te poţi plimba luminându-ţi calea cu torţe. O fostă fabrică de bere a fost transformată în galerie de artă pe mai multe niveluri. Iar într-un fost gazometru înalt de aproape 120 m a fost "înghesuit" întregul nostru sistem solar, în cadrul unei expoziţii tematice de astronomie. Un imens parc pe o insulă artificial creată, numai bun pentru iubitorii de plimbări cu bicicleta sau un muzeu al eroilor pornind din antichitate până la prezentul benzilor desenate, sunt alte astfel de obiective realizate pentru a atrage turiştii.
OK, închei aici partea elogiativă la adresa nemţilor şi încerc să văd şi partea bună a lucrurilor de aici, de la noi, din Brăila. Pot oare? Vă spuneam, avem şi noi un program de rebranding, de câţiva ani ne chinuim cu el, dar încă nu am depăşit nici măcar nivelul discuţiilor. Iar în cadrul lor, doar au fost identificate nişte posibile obiective şi atât. Şi atunci, ce să compar?! Am ce?
Şi-mi propusesem înainte de plecare ca nu cumva, la întoarcere, să alunec pe panta revoltei generate de inevitabila comparaţie dintre realitatea noastră şi realitatea nemţilor! Din păcate însă, nu mi-a reuşit "figura". Şi mă întreb şi iar mă întreb, fără să întrezăresc vreun răspuns: cum de ei au reuşit să se ridice din praful de cărbune şi să pornească pe un nou drum? Şi, cu aceeaşi insistenţă: ce ne lipseşte nouă, oare?
De ce ei pot şi noi nu?
În fapt, o comunitate din Germania a invitat mai mulţi jurnalişti din Europa şi Asia să participe la un Campus jurnalistic ocazionat de faptul că în 2010 zona metropolitană Ruhr este capitală culturală europeană. Adică exact cum s-a întâmplat cu Sibiul nostru în urmă cu 3 ani. Invitaţia a venit din partea autorităţilor din localitatea Unna Germania, una dintre localităţile importante în aglomeraţia urbană Ruhr, puternic afectată în ultimele decenii de dominaţia industrială a Chinei, iar, mai nou, şi de criza economică şi financiară care macină nediscriminatoriu ţările europene. Zona industrială a Ruhr-ului s-a dezvoltat puternic pe fundamentul exploataţiilor miniere şi al ramurilor industriale conexe, generate de acestea. Prin anii '80 însă, a devenit evident că în scurt timp exploatarea zăcămintelor de cărbune din zonă va deveni nerentabilă, ceea ce însemna închiderea minelor şi a industriilor ce prosperaseră de pe urma lor. În acest context, nemţii a trebuit să se gândească serios cum să facă faţă valului iminent de şomeri şi cum să le ofere o alternativă de supravieţuire. Practic, se impunea o rebranduire a întregii zone. Dacă vă sună cunoscut termenul, vă reamintesc că şi Brăila lucrează de câţiva ani la un plan de rebranduire, din păcate fără niciun succes.
