La invitaţia Bibliotecii Judeţene V.A. Urechia din Galaţi, săptămâna trecută, într-o seară de joi, am participat la Salonul literar AXIS LIBRI, la câteva lansări de carte ale scriitorilor brăileni. Am petrecut împreună mai bine de două ore, poeţi, scriitori şi umorişti gălăţeni şi brăileni, împărtăşind aceeaşi dragoste pentru cuvântul scris şi pentru cartea încă mirosind a cerneală, abia scoasă de sub tipar. După o seară fantastică, petrecută alături de oameni minunaţi într-o adevărată catedrală a culturii, am revenit la Brăila cu o impresionantă experienţă culturală, dar şi cu o întrebare care mă apasă de mai multă vreme: de ce Brăila nu are o revistă culturală? De ce în Galaţi, de exemplu, sunt cinci sau şase reviste de cultură, iar responsabilii cu promovarea culturii din judeţul nostru nu sunt în stare să facă măcar o fiţuică lunară sau trimestrială de acest gen?
Cum este posibil să aducem la Brăila interpreţi, actori şi artişti din întreaga lume în festivaluri tradiţionale, de acum, de canto, de muzică uşoară, de muzică populară, de jazz, de teatru sau chiar de poezie şi nu reuşim să promovăm scriitorii locali printr-o revistă de cultură?
Fără să fiu nostalgică după vremuri apuse, îmi amintesc faptul că, până în anii '90, Brăila avea câteva reviste de cultură şi chiar câteva pagini în revistele naţionale. Brusc, toate au dispărut. Au mai fost câteva tentative firave între timp,
dar, se pare că mai-marii Culturii din Brăila au realizat că oraşul cu salcâmi nu va mai da încă un Panait Istrati, un Dumitru Panaitescu Perpessicius sau un Fănuş Neagu şi au oprit robinetul investiţiilor în acest sens, lăsând acest lucru pe umerii şi pe banii câtorva oameni împătimiţi în taina scrisului.
Acum, nici promovarea evenimentelor culturale nu mai interesează pe mulţi dintre cei care sunt plătiţi să facă acest lucru, iar multe dintre evenimente se desfăşoară cu sălile aproape goale.
Ştiţi ce m-a impresional la Salonul literar AXIS LIBRI, la seara brăileană de la Biblioteca Judeţeană din Galaţi? Ei, bine, acolo, spre deosebire de Brăila, astfel de evenimente se filmează, se înregistrează şi se transmit pe posturile locale. La Brăila, multe dintre evenimenele culturale sunt trecute cu vederea. Iubitorii de cultură, atâţia câţi au mai rămas, sunt cam aceiaşi, la toate evenimentele, în toate locaţiile: la Teatrul “Maria Filotti”, la Biblioteca Judeţeană, la Muzeul de Istorie, la Lyra sau la cenaclurile literare existente.
De la o vreme, mă tot întreb dacă noi, brăilenii, mai avem vreo şansă de a ne reveni. Dacă vom mai fi în stare să distingem binele de rău, valoarea de nonvaloare, adevărul de minciună, sau, dacă vom rămâne în continuare în zona noastră gri, căzuţi în transă şi lăsându-i pe alţii să joace alba-neagra cu destinul acestui oraş. De la o vreme, nu mai ştiu dacă este bine să te zbaţi pentru promovarea culturii într-un oraş care a oferit ţării şi lumii întregi atâtea şi atâtea valori, iar în ultimul sfert de veac nu este în stare să scoată o simplă revistă culturală. Poate că ne-am obişnuit prea mult cu ştirile de scandal, cu manevrele de tot felul ale politicienilor noştri sau cu grija zilei de mâine. Şi totuşi, cultura este cea mai mare avuţie a unui popor.
