Trecând, însă, peste faptul că, istoriceşte vorbind, Transilvania a aparţinut mult mai multă vreme Ungariei sau Imperiului austro-ungar decât României, un maghiar din ţara noastră se poate simţi mai mult legat de ţara vecină decât de cea în care trăieşte. Este un drept al fiecăruia, până la urmă. Iubirea de ţară - indiferent despre ce ţară vorbim - nu poate fi impusă. Iar dreptul la opinie este una din libertăţile fundamentale. Poate că mulţi români ar fi vrut ca ţara lor de origine să fie Austria sau Germania. Ba cred că mulţi s-ar lăsa oricând cuceriţi de o astfel de ţară "cotropitoare". Cu alte cuvinte, îi înţeleg pe maghiari când spun că nu au de ce să se bucure de 1 Decembrie, ziua Marii Uniri. Pentru ei, a fost ziua "Marii Ruperi" de ţara lor. Dacă un român din Cernăuţi ar spune că nu are motive de bucurie de Ziua Ucrainei, l-am aplauda. Sau dacă un român cu cetăţenie italiană, de exemplu, ar susţine că se bucură mai mult de Ziua Naţională a României decât de cea a Italiei, l-am aprecia. Cam aşa stau lucrurile şi cu maghiarii. Până la urmă, actul istoric petrecut la 1 decembrie 1918 este de dată prea recentă ca să avem pretenţia ca toţi etnicii maghiari să ţopăie că Transilvania s-a unit cu România. Mergeţi prin nordul Italiei, spre graniţa cu Austria, în Tirolul de Sud, şi abia dacă o să găsiţi ceva specific italian în zonă. Întreg teritoriul, care a aparţinut Austriei până la finele primului război mondial, dar a fost ocupat de Italia, are un specific exclusiv austriac (abia dacă se vorbeşte italiana în zonă), chiar dacă, teoretic, zona aparţine statului italian. Sunt convins că, pentru austriecii din zona în cauză, ziua în care italienii sărbătoresc că au cucerit acel teritoriu este una tristă pentru ei.
Iar acum, sincer vorbind, au maghiarii motive serioase de bucurie, chiar neglijând aspectul istoric? Trăiesc într-o ţară care nu are autostrăzile Ungariei, cu o capitală urâtă rău, comparativ cu Budapesta sau oricare altă capitală din zonă, în care salariile şi pensiile sunt cele mai mici din UE şi în care gradul de civilizaţie a rămas apropiat de Epoca de Piatră. Da, ştiu, vor zice unii, dacă nu le place, să plece în Ungaria sau unde vor ei! Staţi liniştiţi, mulţi maghiari au făcut-o, ca şi vreo cel puţin 3 milioane de români. Şi cu toţii, din aceeaşi cauză: de bucurie şi fericire că trăiau în România.
