După vacanţa de sărbători, ne întoarcem la activităţile noastre cotidiene cu speranţa într-un an mai bun, cu sănătate şi linişte sufletească, un an presărat cu împliniri şi bucurii alături de cei dragi. De la un an la altul, trăim cu speranţa unor zile mai bune, dar devenim din ce în ce mai deprimaţi când ne întoarcem în realitatea pe care o trăim sau cea pe care o trăiesc semenii noştri. La început de an, dincolo de ştirile care se repetă la nesfârşit pe micile ecrane şi emisiunile de doi bani publicate de diverse canale de televiziune, pendulez între speranţe şi deziluzii, între tristeţe şi revoltă faţă de ignoranţa şi dispreţul nostru pentru natură. Nenorocirile care s-au abătut asupra continentinentului australian, sutele de milioane de animale ucise în incendiul care încă pârjoleşte colţul acela de lume nu te pot lăsa indiferent, te întristează şi te revoltă, dacă încă mai ai sentimente umane. Adevărul este că ne autodistrugem încet dar sigur şi încă nu suntem conştienţi de acest lucru.
Apocalipsa fierbinte care a pus stăpânire pe Australia poate fi un semnal de alarmă pentru întreaga lume, dar oamenii încă nu conştientizează dezastrul. Dacă oamenii mai pot fugi dintr-un loc în altul, pentru a se salva din calea devastatoarelor incendii, animalele nu au unde se refugia. Ele se agaţă cu disperare de fugari şi cerşesc milă pentru a fi salvate. Dar, câţi dintre noi mai putem citi în ochii semenilor noştri sau în ochii unor animale?
Citeam undeva că, în urmă cu puţin timp, Statul Australian a aprobat procedura medicală prin care s-a legalizat avortul cu o zi-înainte de naştere, iar politicienii pro-avort s-au felicitat şi îmbrăţişat reciproc după această aşa-zisă izbândă.
Nu ştiu dacă incendiile devastatoare reprezintă sau nu blestemele sufletelor nevinovate ale copiilor nenăscuţi, dar aş vrea să cred că, dacă politicienii lumii s-ar gândi şi la suflet, la natură şi la legile ei, nu doar la avantajele lor, poate că nu ne-am mai confrunta cu astfel de dezastre...
Nu prea cred în superstiţii, dar aş vrea să cred că astăzi, de Bobotează, apele sfinţite pot spăla tot răul din lume, iar noi să devenim mai buni unii cu alţii, cu sufletele de copii sau de animale şi cu natura care ne înconjoară. Aş vrea să cred că 6 ianuarie, ziua în care a fost botezat Iisus de către Ioan Botezătorul poate aduce în fiecare din noi o schimbare, un gând bun şi, de ce nu, un an aşa cum şi-l doreşte fiecare.
Se spune că, la început de an, trebuie să fim veseli, să fim pozitivi, se spune că, dacă gândim negativ, atragem ghinioanele. Nu ştiu dacă sunt adevăruri sau simple superstiţii. Cert este că nu poţi defila cu un zâmbet fals. Binele şi răul se împletesc deopotrivă în fiecare din noi; depinde de noi ce anume hrănim. Important este să fim sănătoşi şi să avem încredere că, de Bobotează, apele sfinţite pot spăla tot răul din lume. LA MULŢI ANI!
