Nicicând din '90 încoace nu s-a confruntat societatea noastră cu aşa anomalii pe piaţa muncii. Pe de o parte, sute de mii de români muncitori pleacă anual să câştige o pâine mai bună în afara graniţelor, mulţi lăsându-şi în urmă familiile. Pe de altă parte, după 2016, asistăm la creşteri uriaşe de salarii, dar şi la acordarea a tot felul de beneficii în sectorul bugetar, în vreme ce “talpa” sectorului privat de-abia mai respiră. Aşadar, nu mă refer la “duşmanul de clasă”- numitele multinaţionale – care “sug sângele poporului”, ci la întreprinderile mici şi mijlocii cu capital românesc, multe aflate în buza falimentului în urma măsurilor aberante impuse de Guvernele PSD-ALDE. Cu toţii suntem de acord că salariul minim pe economie trebuie să crească, dar creşteri peste creşteri peste creşteri într-un timp atât de scurt, fără măsuri corelative care să ajute antreprenorii să-şi crească profiturile astfel încât nu numai să aibă de unde creşte lefurile minime ci să le poată mări proporţional şi celorlalţi angajaţi, este de o nedreptate fără margini. Să mai amintim de taxe? La ora actuală, şi am proprietatea cuvintelor, Statul PSDragnea plus ALDE oprimă antreprenorii şi salariaţii din sectorul privat.
O bună guvernare s-ar îngriji ca TOŢI cetăţeni acestei ţări să poată beneficia de creşterea nivelului de trai. Sigur, diferenţe vor exista întotdeauna, dar la ora actuală diferenţele sunt URIAŞE şi nedrepte. Şi nu numai când vorbim despre salariaţi, ci şi când vorbim de pensionari. Discutăm despre un favoritism deşănţat când ne referim la pensionarii “speciali” în raport cu marea masă a celor care-au ieşit la pensie la termen, după zeci de ani de muncă şi în baza contribuţiei personale din propriul salariu. Discutăm despre un favoritism deşănţat când ne referim la nomenclatura PSD – ALDE care ocupă pe criterii politice nişte funcţii plătite de stat cu zeci de mii de euro pe lună, salarii care l-ar face invidios pe orice manager de top din ţările vestice. Sigur, acest sistem a supravieţuit indiferent cine a fost la putere.
În acest context, am aflat cu toţii de la televiziunile de ştiri că de la 1 decembrie 2018, în baza unei ordonanţe a Guvernului Tudose, bugetarii vor primi în plus 300 de lei lunar drept normă de hrană. Altfel spus, eşti bugetar mănânci, nu eşti bugetar nu mănânci. Sau, eşti bugetar mănânci mai mult de sărbători, nu eşti bugetar înghiţi în sec că, deh, toate se scumpesc în preajma Crăciunului şi a Revelionului. Ce-nseamnă asta? Înseamnă că mulţi primari din această ţară vor tăia bani de la investiţii ca să aibă pentru burţile bugetarilor din subordine. Cine va suferi? Comunităţile locale, dar şi primarii, pentru că ei au câştigat nişte alegeri cu nişte promisiuni pentru care, ce să vezi!, banii se subţiază pe zi ce trece din grija guvernului.
Bomboana pe colivă a pus-o însă Orlando Teodorovici, ministrul “discotecar” al Finanţelor, care a propus omologilor din UE limitarea permisului de muncă al migranţilor în ţările vestice la 5 ani. Aşa crede el că s-ar putea rezolva problemele cu forţa de muncă din România, dar şi din alte ţări est-europene. Forţat! Prin limitarea dreptului la muncă! Prin limitarea dreptului la liberă circulaţie! Cât de prost poţi să fii ca ministru al Finanţelor să faci abstracţie în propunerea ta de un amănunt zdrobitor: de când România este în UE, românii care muncesc în străinătate au trimis în ţară zeci de miliarde de euro.
În fine, o ultimă observaţie: deşi frustrarea este tot mai puternică în sectorul privat, bugetarii n-au nicio vină pentru acest tratament vădit discriminatoriu la care sunt supuşi concetăţenii lor. Ce vină să aibă mai ales că mulţi au dat şpăgi grase ca să prindă un loc pe statul de plată din primării, spitale etc. Vina ar putea fi, totuşi, a celor care continuă să se comporte la fel de urât cu contribuabilii, chit că li s-au mărit substanţial lefurile. Şi sunt destui.
