Acestea sunt cuvintele lui Dan Puric. Cine este Dan Puric? Dan Puric este un om frumos. Frumos pentru că rosteşte adevărul. Şi îl rosteşte atât de răspicat şi atât de clar, încât ar putea fi luat de nebun sau taxat ca imatur. Însă Dan Puric nu este nebun. Este de-a dreptul întreg la minte şi la suflet şi, probabil, unul din puţinii români maturi. Eliberat de frică, sătul de şovăielile celor care ar fi putut vorbi drept şi n-au făcut-o, exasperat de micimea celor care ar fi trebuit să se comporte ca nişte oameni mari, Dan Puric ne transmite că e o bucurie să fii român. Într-o vreme în care nu-i profitabil să faci asta, acest om, coborât abrupt de pe scenă direct în stradă, ne vorbeşte despre demnitate şi martirism. E o sursă de demnitate, aşadar, să ştii că te tragi din nişte martiri care, prin actele lor de eroism şi credinţă, au creat un sentiment românesc al fiinţei. Asta îţi dă putere. Îţi dă putere să te opui cu toată fiinţa unei Românii trucate, schimonosite, "mincinoase", unei Românii care, cu sila, a băgat pe gâtul propriului popor toate abjecţiile şi dejecţiile unor sceleraţi. Petre Ţuţea, pe patul de moarte, a refuzat să relateze ce a pătimit în închisorile comuniste, argumentând că prin această faptă reprobabilă ar face de ruşine poporul român. Mai mult, s-a declarat gata de a muri împuşcat pentru poporul român. Dan Puric, într-un mod asemănător şi păstrând proporţiile, şi-a dat jos costumul de scenă, şi-a şters machiajul, ne-a oprit din râs şi a început să ne vorbească, punând la bătaie propria viaţă. Dacă "a te dărui" a ajuns să capete un caracter deplasat, nelalocul lui, pentru Dan Puric înseamnă devoţiune. Dacă a avea o identitate creştină presupune, pentru ideologii noştri formatori de opinie, a fi ieşit din uz, pentru Dan Puric înseamnă chiar starea de "a fi". Nu se poate, văzând această schimbare lăuntrică profundă a lui Dan Puric, această trecere "spectaculoasă", plină de bărbăţie, de la un registru de existenţă la altul, să rămâi indiferent şi să nu admiţi că, totuşi, în România se întâmplă ceva, ceva cu adevărat important.
Dan Puric a mărturisit că nu va candida la preşedinţie. Dar eu votez cu el. Dan Puric nu-mi doreşte nici să fiu bogat, nici să mă distrez bine, dar îmi doreşte să trăiesc veşnic, şi nu oricum, ci cu demnitate. Aş fi mândru şi onorat să fac parte dintr-un popor al cărui preşedinte să-mi dorească asta şi să facă tot ce-i stă în puteri ca să se împlinească.
Dan Puric
Deplinătatea de a fi român, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusă barbar de «vitejii» contemporani, încălecaţi pe caii iuţi ai lipsei de conştiinţă".
