În anul 1000, un medic persan, Avicenna, ilustru savant al vremii, a făcut un experiment. Într-un spațiu relativ restrâns, a legat de un copac un pui de oaie, iar de altul un lup și le-a observat comportamentul timp de mai multe zile. Distanța dintre cele două animale era de 5 metri în cel mai apropiat punct posibil, deci sub nicio formă nu era cu putință ca lupul să ajungă la oaie.
Avicenna a îngrijit ambele vietăți la fel de bine: le-a hrănit și adăpat, le-a umbrit. Doar că lupul, tot lup. Urla, se zbătea, încerca cu toate puterile să rupă funia pentru a ajunge la oaie. N-a reușit nici măcar să se apropie, însă, după 6 zile, puiul de oaie a murit.
Aceasta este prima definiție a stresului într-o carte de medicină. Și ne demonstrează, în cel mai trist mod posibil, adevărata măsură a fricii.
Cu această poveste îmi începeam, în urmă cu jumătate de an, unul dintre articole, în care l-am avut ca invitat pe dr. Bogdan Florea, neurolog cu recunoaștere internațională, unul dintre cei trei cercetători care în 2013 au descoperirit o nouă stare a creierului, în comele profunde, o descoperire apreciată de specialiști ca revoluționară la nivel mondial.
M-am gândit mult despre ce să fie primul meu editorial din 2022 și cum aș putea rezuma în doar câteva cuvinte anul abia încheiat. Dar, oricâte nuanțe am încercat să dau poveștii 2021, niciuna nu mi s-a părut mai potrivită ca titlul acestui articol mai sus citat: ”Viața. Între real și digital, între balast și perle”.
Pentru că exact așa am simțit anul 2021. Așa m-am perceput pe mine, așa am perceput oamenii și lumea din jurul meu - între extreme. Într-un continuu balans între încredere, optimism, frumos, liniște, odihnă și durere, pesimism, urât, zbucium, stres.
Un dute-vino între întâmplări absolut minunate și vești ori întâmplări nefericite, între trăiri intense și sentimente contradictorii, între insomnii chinuitoare și somn binefăcător, între speranță întemeiată și dezamăgire profundă.
Însă, nu întâmplător, din tot articolul, am început acest editorial fix cu povestea experimentului savantului persan. Am readus-o în prim plan pentru că, dacă ar trebui să scriu un singur cuvânt care să rezume anul 2021 (al meu, dar și al societății la modul general), acesta ar fi frica. Nu neapărat frica de îmbolnăvirea propriu-zisă, așa cum explica și dr. Florea, ci frica de ”ce-o să fie?”. Ce urmează? Până când? Până unde? Cât mai pot? Cât să risc? O frică venită conștient sau din inconștient, chiar și în cele mai simple situații – mă întorc sau nu la birou, plec sau nu în concediu și dacă da, unde, o să reziste firma crizei, deci fac sau nu un credit, îmi schimb casa, mașina, ce se întâmplă cu copiii, cu facturile, cu salariile etc.
Vă regăsiți în aceste frământări? Cel mai probabil da. Și la fel de probabil, nu a fost deloc confortabil mental.
Categoric, nu frica mi-a dominat deciziile, comportamentul, rutinele (cei doi ani de pandemie au fost cei mai curajoși din viața mea, în care am făcut schimbări majore) , dar a fost enervant să o simt mereu sâcâitoare în ceafă, să fiu nevoită mereu mai întâi să mă debarasez de ea și abia apoi să merg mai departe.
De aceea, acum, la început de an, perioada în care toți ne facem promisiuni, liste cu ”de făcut” sau dorințe, eu îmi promit și îmi doresc un singur lucru: să am și în 2022 suficientă putere să înving frica. Prin puterea gândului, a cuvintelor, a iubirii, a înțelepciunii să nu mă las dominată de această teamă de ziua de mâine, de luna viitoare, de ce o să fie dacă... Să reușesc și în acest an să fiu eu, așa cum sunt, cu bune, cu rele, să iau propriile decizii, bune sau rele, dar care să fie ale mele 100%, nu influețate de temeri ori frici. Evident, nu-mi propun să mă arunc aiurea, cu capul înainte, să nu mă raportez corect la ce se-ntâmplă în jurul meu. Vreau însă echilibru în vorbe, în fapte, în decizii și trăiri... La urma urmei, așa mă cunosc, așa mă plac, nu închistată de frici. Așa mi-aș dori să trec și prin 2022. Pentru că, ”Dacă nu mă plac eu, atunci cine?”. Și așa mi-aș dori să trecem toți prin 2022. Responsabili cu noi, dar și cu ceilalți, echilibrați în vorbe, în fapte, în decizii și trăiri.
Să aveți un an bun, cu sănătate – fizică și mentală – că-i mai bună decât toate!
