Pentru că se apropie 1 Decembrie, vă propun să sărbătorim momentul aniversar prin joc (şi voie bună). După ce vă gândiţi un minut, vă rog să adăugaţi la substantivul propriu “România” un adjectiv sau două care să descrie cel mai bine ţara noastră de azi din punctul dumneavoastră de vedere. Vă mai rog ca, la sfârşitul acestui articol, să trimiteţi, în loc de comentariu, cuvântul respectiv. Pentru a uşura sarcina dvs., o să amintesc câteva adjective care au însoţit România de-a lungul vremii…
România dodoloaţă. E prima caracterizare a României după Marea Unire aşa cum a auzit-o Lucian Blaga din gura unui ţăran din Transilvania. E şi unul din cele mai simpatice adjective care au fost asociate vreodată României.
România pitorească. Deşi apărută în 1901, în România “mică”, formula lui Alexandru Vlahuţă s-a dovedit cu atât mai potrivită după 1918, odată cu alipirea ţinuturilor pline de pitoresc ale Transilvaniei şi Bucovinei.
România socialistă. O formulă despre care nu prea mai ştie nimeni ce a vrut să însemne şi care a ţinut din anul 1965 până în anul 1989. A fost precedată de “România populară”, care s-a dovedit o sintagmă la fel de neclară şi de “România naţional-legionară”, despre care, mai bine, să nu vorbim acum.
România liberă. Imediat după 1989, formula a venit oarecum firesc pe buzele tuturor românilor. După 4 decenii de interdicţii, începând cu 1989, toate au devenit libere: Televiziunea, sindicatele, presa, România etc.
România furată. Formula a apărut la fel de firesc după “România liberă”. Cum s-a mai spus deja, libertatea în România s-a confundat de multe ori cu dreptul de a fura câte ceva din ea: o făbricuţă, o pădurice, o insuliţă etc.
România eternă şi fascinantă. O idee neinspirată de a promova România în lume. Ce informaţie transmite unui turist străin faptul că România e eternă, este greu de înţeles.
România altfel. E formula unui reputat istoric contemporan, Lucian Boia, şi surprinde într-un cuvânt o stare de fapt. România este pe ultimul loc în Europa la aproape toţi indicatorii care descriu calitatea vieţii locuitorilor ei.
România, “ca afară”. O expresie care vine în completarea celei precedente. Şi care explică, tot pe scurt, cum ar vrea tinerii din România să arate ţara lor.
Dar poate cel mai frumos adjectiv care a însoţit România are 151 de ani de când a fost scris. Este vorba de acel “dulce” pe care ni l-a lăsat Mihai Eminescu în poezia “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Să spui despre ţara ta că e “dulce” este, cred, cea mai frumoasă declaraţie de iubire pe care un român a făcut-o vreodată României. Românul acela avea 17 ani!
Aşadar, acum e rândul dumneavoastră. Gândiţi-vă un minut la ţară şi spuneţi, într-un cuvânt sau două, cum credeţi că este Romania de azi, la împlinirea vârstei de 100 de ani.
