Va trece şi criza asta! Nu vom muri cu toţii! Depinde de noi însă dacă această încercare ne va întări, ne va face mai buni sau, dimpotrivă, întunericul ne va înghiţi cu totul. Depinde de noi dacă izolarea în care mulţi dintre semenii noştri sunt nevoiţi să supravieţuiască ne va apropia de Dumnezeu şi de familie sau, dimpotrivă, ne va doborî anxietatea, ura, invidia, egoismul. În aceste vremuri, mai mult ca oricând este nevoie de bunătate, de speranţă, de înţelegere, de empatie, dar şi de multă responsabilitate. Altminteri, cu atâtea veşti proaste, cu atâtea scenarii apocaliptice, cu ameninţarea serioasă că multe afaceri se vor prăbuşi - 9 din 10 firme au probleme - că mulţi angajaţi vor rămâne pe drumuri, că mai devreme sau mai târziu vor fi afectaţi şi bugetarii şi pensionarii, putem să ne încolonăm disciplinaţi la distanţa corespunzătoare de 1,5 m între noi, spre cimitir, asta dacă avem loc de veci şi dacă preoţilor li se va da voie să ne facă slujba de înmormântare. Dacă nu, la crematoriu! Ca pe porcii ucişi de pesta porcină! În fond, laolaltă cu închiderea restaurantelor, a barurilor, a cazinourilor, a sălilor cu păcănele, a saloanelor de masaj, de îngrijire personală, de ieri au fost suspendate şi toate activităţile religioase în spaţii închise. Este slujba religioasă la căpătâiul mortului în biserică o “activitate religioasă în spaţiu închis”? Pare că este! Aşadar, afară cu morţii din biserici, din capele...Afară cu credincioşii care vor să se spovedească, să se împărtăşească...Nu vă mai botezaţi copiii, nu vă mai cununaţi! În schimb, îmbuibaţi-vă cu mâncare, cu medicamente, că e liber la supermarketuri şi la farmacii! Puteţi să vă faceţi stocuri, iar speculanţii pot să umfle preţurile până la cer! Acolo nu-i nicio problemă dacă nu se păstrează distanţa...Nu-i nicio problemă dacă ne contaminăm unul pe altul cu coronavirus! Ca să nu mai vorbim cât de mare e înghesuiala în unele autobuze pline cu pensionari! Cum aţi socotit “măsurile” astea, stimaţi conducători? Cu înţelepciune, în niciun caz! Dar despre măsurile de sprijinire a agenţilor economici privaţi, ca să aflăm şi noi, mai mici sau mai mari întreprinzători ai acestei ţări, ce strategie am putea aborda ca să supravieţuim atât noi cât şi angajaţii noştri când vom afla, stimaţi conducători? Ieri, urma să aibă loc după ora 17.00 prima şedinţă de guvern, după declararea stării de urgenţă. Doamne ajută, să fie pe Ordinea de zi şi un pachet de măsuri eficiente pentru sectorul privat, care se apropie de moartea clinică! Doamne ajută! Asta auzi în stânga şi-n dreapta! De fapt, asta ne-a mai rămas: speranţa şi credinţa în Dumnezeu că se va îndura de noi, şi că vom depăşi această cumplită încercare. Că România care nu este nici pe departe la nivelul Germaniei, Franţei, Italiei nu va sucomba, că ne vom reveni...Sau poate că nu. Dumnezeu ştie!
