Prost să fii, noroc că eşti! La prima citire, cam asta îţi vine a spune în timp ce mesteci declaraţiile lui Silviu Dorin Petrea, coordonatorul organizaţiei municipale a Pro România Brăila.
Mărturisesc, pentru o secundă, am rămas blocată, nu-mi venea să cred cum aşeza el listele, cum împărţea fotoliile, cum propunea oameni. Cum creiona el agenda PNL sau USR-PLUS, cum critica PSD şi făcea şi desfăcea majorităţi în miniparlamentele locale, cu cifre şi procente. Ce mai, ca un om mare, care ştie bine cu ce se mănâncă şi politica, şi administraţia...
Cunoscându-l pe Petrea, evident că te întrebi, o fi fumat ceva înainte, o fi luat-o din loc?! Drept urmare, să cataloghezi drept “şocantă” propunerea lui (de a fi desemnat candidat unic pentru partidele de dreapta din Brăila în cursa pentru Primăria muncipiului) pare o reacţie normală, ba chiar de bun simţ. Realitatea însă ne îndeamnă la prudenţă în a-i arunca în derizoriu vorbele. Pentru că, înainte de a spune “noaptea minţii”, amintiţi-vă că acest personaj a mai candidat o dată la Primăria Muncipiului, ba mai mult a fost deputat o întreagă legislatură. Adică a făcut şi desfăcut legi, a împărţit bugete, a reprezentat România în comisii şi parteneriate europene, internaţionale. Deci... ce este atât de ciudat în declaraţia lui, adică a unui om cu un aşa CV în spate?! Trecând peste faptul că Pro România e un partid de orice altceva mai puţin de dreapta şi că fără Mihai Tudose, cel puţin la Brăila, e un un proiect mort, de ce avem senzaţia că Dorin Petrea ară cu graţie pe câmpurile politicii brăilene? La urma urmei i-a mers o dată, de ce n-ar găsi şi a doua oară uşa? Credeţi că s-a deşteptat aşa, peste noapte, electoratul brăilean, iar politicienii s-au dat de trei ori peste cap şi au devenit armăsarii din poveste?! Eu aş îndemna la prudenţă şi la ochi cât cepele. Că, dacă am învăţat ceva în 30 de ani de democraţie, asta este clar: “Niciodată să nu spui niciodată!”. Pentru că niciodată nu ştii cine cu cine va face alianţe şi trezeşti cu tot felul de neica nimeni fix în vârful grămezii.
Aşa că, decât să ne hlizim sau să ne indignăm aflându-i aspiraţiile, mai degrabă să considerăm că este drojdia capabilă să umfle aluatul politicii brăilene, să îi evidenţieze toate golurile, toată lipsa de ingrediente de calitate şi să încercăm să regândim reţeta. Pentru că, în toată nebunia lui, Petrea a expus, de fapt, adevărata tară. Dreapta locală, aşa cum e acum (în primul rând dezbinată), nu e capabilă să fie o alternativă viabilă la PSD. Iar în Consiliul Local şi Judeţean, ca să poată forma cât de cât o opoziţie, chiar şi fragilă, va fi nevoită să se alieze inclusiv cu partide de genul organizaţiei conduse de Petrea şi Cosmin Răzmeriţă. Doi fugari, doi traseişti, doi oportunişti, dar care, în actualul context, au şanse să prindă o bucată de ciolan.
Nu exagerez, amintiţi-vă, de la revoluţie încoace, de câte ori Brăila a oferit posturile de viceprimari sau, mai târziu, vicepreşedinţi de CJ, unor formaţiuni votate de doar câteva sute de brăileni, de câte ori decizii vitale pentru oraş au trecut sau nu la diferenţă de un vot!
Deci nu-i de râs, e de mobilizat!
