În timp ce marile puteri şi instituţiile financiare sunt ocupate să resusciteze economia elenă, a început să se clatine tot mai tare cea a Italiei. Şefii marilor bănci din peninsulă au protestat după consensul european privind datoriile greceşti, din cauza expunerii semnificative pe care instituţiile bancare italiene o au în ţara astăzi abandonată de zei. Guvernul de la Roma a promis însă că îşi va prezenta planul de evadare din zona prăbuşirii economice la Cannes, unde liderii ţărilor G20 s-au reunit joi şi vineri ca să găsească o soluţie sustenabilă la criza datoriilor suverane din Zona euro. Lucrurile au mers până într-acolo încât cancelarul Germaniei l-ar fi sunat pe preşedintele Italiei ca să-l întrebe dacă există posibilitatea să fie constituit un alt guvern în peninsulă, dar între timp premierul Silvio Berlusconi a obţinut un vot de încredere în Parlament.
Dacă avertismentele privind intrarea Italiei în criză par să se concretizeze (din cauza datoriei publice mai mari decât PIB-ul), există deja voci care susţin că "peştele cel mare" vânat de speculatorii bursieri va fi o ţară cu trei A, adică unul din acele puţine state ale căror cotaţii financiare le permit împrumuturi cu dobânzi de 3-4 ori mai mici decât reuşeşte România să facă pentru acoperirea deficitelor imediate.
Ţinta speculaţiilor ar fi nimeni alta decât însăşi Franţa. Una dintre cele trei agenţii americane de rating îi scăzuse cu ceva timp în urmă cotaţia, din cauza performanţelor a două mari bănci - Crédit Agricole şi Societe Generale - dar a "pus-o" la loc, aşa cum se întâmplase mai înainte cu AAA-ul american. Ca şi România, Franţa se va afla la anul în toiul alegerilor, ceea ce face ca angajamentele financiare ale ţării să fie privite cu scepticism.
În ceea ce ne priveşte, Standard&Poor's ne menţine rating-ul acordat la nivelul "BB^" cu perspectivă stabilă, adică la o treaptă sub pragul de risc de investiţii, unde l-a retrogradat încă din 2008, adică taman de la ultimele alegeri. Din nefericire pentru români (sau, poate, din fericire, dacă ne gândim la pensiile şi salariile bugetarilor aflate sub presiunea nevoii de voturi), anul viitor va fi iarăşi unul electoral. Cum va fi din punct de vedere financiar - e dificil de anticipat, pentru că Guvernul abia s-a apucat să construiască bugetul pe 2012, aşteptând mai întâi să se lămurească liderii UE cum e cu criza Greciei şi a datoriilor suverane. Despre conţinut s-au făcut doar anunţuri succinte, care îi dezvăluie caracterul restrictiv (pensiile nu cresc, dar nici nu scad, disponibilizările vor continua etc.), dar vor fi ele puse într-adevăr în aplicare într-un an cu alegeri locale şi parlamentare? Deja lumea vorbeşte de majorări şi indexări şi chiar şi preşedintele "presimte" o creştere economică mai mare decât cea estimată iniţial pentru anul în curs. Semne bune...?
Cum vor fi făcute pensiile şi salariile să crească la anul
A doua zi, însă, guvernul de la Atena a anunţat că va convoca un referendum pentru a obţine sprijinul popular necesar aplicării programului dur de austeritate ce însoţeşte măsurile luate la Bruxelles. Lumea s-a panicat, iar bursele au avut din nou motiv să oscileze periculos, mai ales că grecii nu sunt la prima ispravă de acest fel. În 1932, în plină criză mondială, premierul de atunci nu a avut încotro şi a declarat falimentul ţării (default), după un referendum în care poporul a decis ca ţara lor să nu-şi mai plătească datoriile. Şi vreme de mai bine de 30 de ani guvernul de la Atena nu a plătit o leţcaie. Se va repeta istoria? E foarte probabil - care dintre greci ar accepta să suporte măsurile dure de revenire a ţării în limitele normale?
