Este clar că piaţa asigurărilor auto obligatorii este dominată de haos. Nu de haosul pe care protestatarii nemulţumiţi de nivelul mare al preţurilor pentru RCA l-au instituit pe unele şosele, inclusiv în Capitală, ci de haosul tarifelor stabilite de companiile de asigurări. Care companii sunt destule, dar nu suficiente. Sau nu suficiente cele serioase – două au intrat recent în faliment: Astra şi Carpatica Asig. Ofereau cele mai mici preţuri, dar şi cea mai mare neseriozitate în plata daunelor.
Haosul este dat, de fapt, de diferenţele uriaşe de preţ dintre ofertele companiilor de asigurări şi lipsa unor criterii clare şi obiective de stabilire a unor tarife RCA în funcţie de performanţele asiguratului în ale şofatului. Iar totul sub indiferenţa Autorităţii de Supraveghere Financiară, care pare că a lăsat piaţa asigurărilor auto total nesupravegheată. Cum se poate justifica, pentru un şofer amator experimentat, un cost de sub 200 de lei pentru 6 luni la unele companii, iar la altele de aproape 500 de lei, în cazul aceluiaşi şofer? Care-i raţionamentul?
De fapt, singurul raţionament logic de care ar trebui să se ţină cont în calcularea unei asigurări, şi anume istoricul daunelor, este complet neglijat. Când tocmai acest aspect ar fi putut face cu adevărat ordine nu doar în piaţa asigurărilor, ci mai ales în rândul şoferilor. Istoricul fiecăruia ar fi putut separa şoferii teribilişti, iresponsabili, sinucigaşi, proşti ori de-a dreptul analfabeţi - care numai ei, psihologii care i-au consultat şi poliţiştii care i-au promovat la examenele auto, ştiu cum au luat permisul -, şi şoferii ceilalţi - responsabili, atenţi şi prudenţi.
Da, ar fi putut fi logic ca un şofer tânar ori începător să plătească iniţial un RCA mai mare, dar pe măsură ce anii trec, fără incidente în trafic, asigurarea ar trebui să scadă, cum la fel de logic este ca unuia care a provocat deja 2-3 accidente, nivelul RCA să ajungă atât de mare încât să nu-şi mai permită să o plătească şi să devină pieton pe viaţă.
În alte ţări, la calculul asigurării auto se ţine cont inclusiv de numărul de puncte de amendă primite de respectivul şofer, chiar dacă nu a produs vreo daună în trafic, fiind considerat oricum un pericol potenţial. Când ai şti că, dacă eşti un teribilist prost la volan ai avea de plată o asigurare de 5.000-10.000 de lei, nu prea ţi-ar mai da mâna să goneşti ca nebunul cu maşina, nu-i aşa?
Asigurătorii şi ASF ar fi putut face ordine printre şoferi, mai mult chiar decât Codul Rutier şi radarele Poliţiei, dacă s-ar fi dorit cu adevărat. De la asta trebuie pornit, dacă tot vorbim de eficienţa şi logica unor proteste şi revendicări.
Nu de alta, dar am senzaţia că acum, ce puţin din ce se vede la televizor, protestează exact cei care, în mare parte (nu toţi!), conduc cel mai haotic şi mai prost pe străzile şi şoselele patriei: taximetriştii, microbuziştii şi tiriştii (aceştia din urmă cocoşaţi şi de cerinţele aberante ale unor patroni, dar împotriva cărora nu i-am auzit să protesteze vreodată). Iar principala lor revendicare este scăderea preţurilor RCA, nicidecum un calcul al asigurărilor după criteriul „istoric personal”. Poate şi pentru că tocmai la acest capitol stau cel mai prost mulţi dintre protestatari.
