Economia românească a crescut în perioada iulie-septembrie cu 4,4%, cel mai ridicat avans trimestrial din ultimii trei ani. Cine credeţi că ne-a scos din rahat, pardon, colaps? Ei bine, spun analiştii, principalul "vinovat" este agricultura, care a adus PIB -ului un plus de peste două procente.
Nu vă bucuraţi, însă, plusul acesta nici pe departe nu reprezintă un prim pas spre normalitate, spre ieşirea din criză. E doar o picătură de speranţă într-un ocean de incertitudini şi frământări. Şi nu mă refer aici neapărat la contextul economico - financiar european sau mondial, ci la faptul că această creştere economică înregistrată acum e doar o întâmplare. Ea nu are o bază sănătoasă, stabilă, previzibilă şi musai repetabilă. Ci, mai degrabă, e rezultatul unui noroc cu carul, venit de sus, din cer. Da, agricultura a adus anul acesta nişte câştiguri extraordinare. Însă doar pentru că Dumnezeu a avut îndurare de noi. Ne-a dat o iarnă blândă cu culturile, cu precipitaţii bogate, iar peste an a dat ploaie la timp şi soare exact cât i-a trebuit grâului sau porumbului să se coacă în tihnă. Că dacă era după politicile agricole şi sprijinul acordat fermierilor de guvern, mai vedeam noi recolte bogate odată cu finalizarea autostrăzilor, construirea podului peste Dunăre sau a aeroportului dintre Brăila şi Galaţi!
Da, acesta este adevărul, domnilor, care acum vă împăunaţi cu creşterea financiară şi cu rolul determinant pe care l-a avut agricultura în această "performanţă". Nu vă sfiiţi să declaraţi că "principalul motor de creştere în trimestrul al treilea a fost agricultura", dar v-aţi întrebat măcar aşa, în sinea voastră, nu neapărat public, care este meritul vostru în toată această "afacere"? Vă spun eu: fonduri europene blocate aiurea doar pentru că "cineva" - nici nu mai contează cine şi de unde -, nu a înţeles sau a interpretat eronat nu ştiu ce directivă UE; birocraţie peste măsură pentru orice ajutor financiar, adeverinţă, aviz; lipsa totală a unor politici consecvente şi coerente, nu mai spun pe termen lung, dar nici măcar pe termen mediu sau scurt; legi proaste; şi, peste toate acestea o indiferenţă crasă pentru rezolvarea unor probleme vitale pentru agricultură şi agricultori.
Vă lăudaţi cu producţii record în 2011, să vedem ce o să mai spuneţi anul viitor, când veţi culege praful de pe tobă. Păi, la ce vă aşteptaţi după toamna aceasta extrem de secetoasă, când în Brăila - un judeţ destul de important care poate înclina balanţa agricolă a României -, rapiţa e compromisă în procent dureros de mare, iar grâul abia a răsărit ici-colo, în lan. Vă doare în cot de legea irigaţiilor, dar realitatea e că, la noi, în afară de arendaşul din Insula Mare şi încă vreo doi-trei fermieri de pe Terasă, nimeni nu şi-a permis să ude. Sămânţa asta pentru care s-au investit bani ca să fie băgată în brazdă şi care zace negerminată din cauza lipsei de apă, fiţi siguri că va trage în jos PIB-ul de anul viitor. Atunci să vă aud comentariile! Şi pe cele de atunci când veţi trage linie şi veţi constata că, din cauza birocraţiei excesive, Programului Rabla pentru Tractoare, din Brăila, nici măcar un agricultor nu i-a făcut faţă. Şi ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. Aştept reportul... ups! raportul financiar de anul viitor.
Dar nu închei înainte de a vă mai ruga ceva, domnilor guvernanţi. Încercaţi să refaceţi calculele de anul acesta, extraordinar de mănos, dar în condiţiile în care agricultura ar fi fost fiscalizată 100%, la TOŢI agricultorii, inclusiv "cei cu afaceri în politică". Ce-ar ieşi? Vă spun eu. Şi bani pentru irigaţii, şi pentru tractoare, şi pentru silozuri, şi pentru mori, şi pentru cofinanţarea proiectelor europene. Ba cred că ar rămâne câte ceva şi pentru podul peste Dunăre. Doar că, aşa, Dumnezeu n-ar mai avea nicio contribuţie la creşterea PIB- ului României. Şi pe cine am mai da vina când nu plouă?
