Nu mai ţin minte de când îl cunosc pe Mihai Ruse, să fi fost '96, să fi fost '97, cert este că atunci când am început eu să fac presă, l-am găsit primar. Era la primul mandat şi au mai urmat încă trei. Timp de 16 ani a decis soarta locuitorilor din Măxineni, ani în care ne-am întâlnit de destule ori, ani în care am scris despre el ... şi de bine, şi de rău. Dacă mă întrebaţi însă acum cu ce s-a remarcat Ruse în toţi anii acestia - trecând peste drumuri, reţele de utilităţi, şcoli, biserici, cimitire, realizări normale pentru orice primar care se vrea gospodar - vă răspund fără să clipesc: Mănăstirea Măxineni. Efortul uriaş pe care l-a depus – chiar s-a zbătut mult pentru renaşterea acestui lăcaş – este ceea ce l-a ridicat deasupra altor colegi, dar l-a şi spălat de multe păcate... căci a avut şi de-astea. Altfel nu s-ar explica modul de-a dreptul ruşinos în care a pierdut alegerile în 2012, după 4 mandate, în faţa unui necunoscut. Aproape alungat la propriu din primărie, Ruse şi-a găsit însă un post călduţ la Camera Agricolă, de unde timp de 4 ani nu şi-a mai bătut capul cu politica.
A reapărut dintr-odată la alegerile locale din iunie 2016, drept candidat ALDE la Primăria Măxineni şi, deşi foarte mulţi îl dădeau în sondaje drept câştigător incontestabil, realitatea a înfrânt sondajele, iar Ruse a pierdut pentru a doua oară consecutiv fotoliul de primar... semn că sătenii nu uită cu una, cu două, dacă-i calci pe coadă. Ai fi spus că, după un asemenea eşec – sunt convinsă că l-a durut, pe vremuri, mai în glumă, mai în serios, îi plăcea să se recomande “primar pe viaţă” - îşi va vedea liniştit din postul de viceprimar. Da' ţi-ai găsit, în noiembrie a reapărut pe listele de candidaţi, tot la ALDE, de data aceasta primul pentru Senat. Nici naiba nu-i dădea sorţi de izbândă dar.... noroc chior ... Mihai Ruse este acum parlamentar de Brăila şi ieri şi-a început, oficial, serviciul în Casa Poporului.
Sincer, în amintirea primilor mei ani de presă şi ai lui de mandat, când îl caracterizam drept un ales “cu gura mare”, dornic să facă ceva pentru comunitate, pentru consătenii săi, în amintirea zilelor şi nopţilor în care pe digul Siretului chiar îl simţeam îngrijorat pentru soarta locuitorilor din Corbu Vechi, mă bucur pentru el. Şi sper ca cele două înfrângeri să-i fi fost o lecţie, din care să se fi convins că omul simplu suportă multe, dar nu şi aroganţa. Mă bucur deci, dar nu cu toată inima, căci, la fel de bine îi ştiu şi “păcatele”. Păcate care, în perioadele de campanie (locale şi parlamentare) păreau să primeze în faţa lucrurilor bune făcute în cei 16 ani, dacă iau în calcul comentariile pline de reproşuri şi antipatie pe care le-am citit în zilele acelea atât pe site-ul ziarului cât şi pe reţelele de socializare. De aceea, în momentul în care am publicat ştirea “Mihai Ruse, senator”, m-am gândit... să vezi ce şi-o ia! Iar!
Ei bine, nu! Dintr-o dată, Mihai Ruse a devenit omul zilei, valuri de felicitări inundând internetul. Măi, să fie!, mi-am zis. Ce s-o fi întâmplat cu comentatorii ăştia de au schimbat aşa abrupt macazul!? Nimic! Nu s-a întâmplat nimic memorabil, Ruse n-a făcut nimic memorabil. A avut grijă însă PMP-ul să-l transforme peste noapte dintr-un broscoi urâcios într-un prinţ pe cal alb. Păi, nu vă supăraţi, când alternativa Ruse pentru Senat era Cristian Ancuţa, credeţi că şi-a mai pus cineva problema că, de fapt, Brăila va avea acum doi senatori care vor executa ordinele condamnatului Liviu Dragnea şi că Ruse este, de fapt, omul cercetatului penal Tăriceanu şi a ajuns parlamentar cu doar câteva mii de voturi!? Nimeni! Nici măcar eu, care, la aflarea veştii că “băiatu' dă băiat” Ancuţa a ieşit din cărţi, mi-am zis: Dumnezeu nu doarme!, uitând de dreapta, uitând de stânga, uitând de putere şi majorităţi. Aşa că, am pus mâna pe telefon şi i-am trimis un mesaj de felicitare fostului primar pe viaţă Ruse, deşi nu ne-am mai văzut şi n-am mai vorbit de vreo 6 - 7 ani.
