Atunci
cind Dan Voiculescu a facut publica decizia emisa de Colegiul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, continutul ei n-a mai fost o
surpriza pentru nimeni.
Diferentele de nuanta, pe care incearca sa le evidentieze acum cu disperare seful conservatorilor, nu mai
intereseaza pe nimeni. Diferenta dintre politie politica si presupusa exclusivitate a activitatii lui Voiculescu in cadrul Securitatii -
comertul exterior, care n-ar fi avut nici o tangenta cu turnatoria - a fost redusa la zero. Este corect. Privind cu mai bine de 16 ani in
urma, evenimentele de atunci se vad astazi difuze, umbrite de praful istoriei pe care multi au incercat sa-l mature, dar parca si mai multi
s-au grabit sa-l astearna inapoi.
Dan Voiculescu - Felix, pentru fostii sai colegi de serviciu - nu s-a dat batut, anuntind ca va
contesta tot ce se poate, strategie pe care a pus-o in aplicare chiar din ziua in care a primit decizia de la CNSAS. Dar de aici si pina la
finalizarea acestui lung proces - la capatul caruia Voiculescu va fi etichetat definitiv cu toata familia de cuvinte din gama “securist“,
“turnator“ etc. sau nu - e o cale mai lunga decit tunelul la iesirea caruia ne asteapta luminita. Pina atunci, liderul PC ramine victima unei
cacealmale pe care si-a administrat-o cu propria minuta. Nu vom sti niciodata limpede ce sau cine l-a impins sa faca o cerere oficiala de
cotrobait in dosarele trecutului sau, mai ales ca se stia cu roiul de muste pe caciula. Acuma, cu aceeasi minuta, Voiculescu trebuie sa
scoata castana din foc. Probabil ca se va pirli ingrozitor.
Cum spuneam, omul nu se da batut. Precum cel care nu mai are nimic de
pierdut. Ca un facut, taman zilele acestea, conservatorii analizeaza oportunitatea iesirii de la guvernare, urmind ca duminica sa ia marea
(pentru ei) hotarire. E greu sa nu pui in legatura decizia CNSAS cu aceasta suparare pe coalitia guvernamentala. Initial, conservatorii
promisesera ca vor rezista in functii pina la 1 ianuarie, dar s-au razgindit. Ba, ca sa arate ca au motiv, i-au gasit nod in papura
ministrului Justitiei. Dar, analizind la rece toata aceasta parada, se poate lesne constata ca e complet inutila. Deja coalitia functioneaza
aiurea, nici macar din inertie. Legile sint votate dupa interesul fiecaruia sau, in cel mai bun caz, asa cum o cere interesul national -
lucru rarisim, s-o spunem drept. Astfel, cu sau fara conservatori, legile vor trece sau vor fi respinse la fel in Parlament. Singurul pericol
pentru Cabinetul Tariceanu l-ar putea reprezenta motiunea de cenzura, dar peremistii nu mai vor sa le tina isonul pesedistilor si, chiar daca
democratii ar forta caderea Guvernului votind alaturi de social-democrati, este foarte putin probabil sa se adune 50% dintre voturi ^1. Insa
conservatorii stiu ca iesirea de la guvernare ar echivala cu iesirea lor de pe ecranele televizoarelor. Exceptia programelor Antenei nu i-ar
salva de la uitare. Si, pe de alta parte, mult a fost (din mandatul de guvernare), putin mai este (pina la anticipate), iar, la mijloc, se
anunta o binecuvintata vacanta parlamentara. De aceea decizia conservatorilor chiar nu mai conteaza. Ca e totuna.
cind Dan Voiculescu a facut publica decizia emisa de Colegiul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, continutul ei n-a mai fost o
surpriza pentru nimeni.
Diferentele de nuanta, pe care incearca sa le evidentieze acum cu disperare seful conservatorilor, nu mai
intereseaza pe nimeni. Diferenta dintre politie politica si presupusa exclusivitate a activitatii lui Voiculescu in cadrul Securitatii -
comertul exterior, care n-ar fi avut nici o tangenta cu turnatoria - a fost redusa la zero. Este corect. Privind cu mai bine de 16 ani in
urma, evenimentele de atunci se vad astazi difuze, umbrite de praful istoriei pe care multi au incercat sa-l mature, dar parca si mai multi
s-au grabit sa-l astearna inapoi.
Dan Voiculescu - Felix, pentru fostii sai colegi de serviciu - nu s-a dat batut, anuntind ca va
contesta tot ce se poate, strategie pe care a pus-o in aplicare chiar din ziua in care a primit decizia de la CNSAS. Dar de aici si pina la
finalizarea acestui lung proces - la capatul caruia Voiculescu va fi etichetat definitiv cu toata familia de cuvinte din gama “securist“,
“turnator“ etc. sau nu - e o cale mai lunga decit tunelul la iesirea caruia ne asteapta luminita. Pina atunci, liderul PC ramine victima unei
cacealmale pe care si-a administrat-o cu propria minuta. Nu vom sti niciodata limpede ce sau cine l-a impins sa faca o cerere oficiala de
cotrobait in dosarele trecutului sau, mai ales ca se stia cu roiul de muste pe caciula. Acuma, cu aceeasi minuta, Voiculescu trebuie sa
scoata castana din foc. Probabil ca se va pirli ingrozitor.
Cum spuneam, omul nu se da batut. Precum cel care nu mai are nimic de
pierdut. Ca un facut, taman zilele acestea, conservatorii analizeaza oportunitatea iesirii de la guvernare, urmind ca duminica sa ia marea
(pentru ei) hotarire. E greu sa nu pui in legatura decizia CNSAS cu aceasta suparare pe coalitia guvernamentala. Initial, conservatorii
promisesera ca vor rezista in functii pina la 1 ianuarie, dar s-au razgindit. Ba, ca sa arate ca au motiv, i-au gasit nod in papura
ministrului Justitiei. Dar, analizind la rece toata aceasta parada, se poate lesne constata ca e complet inutila. Deja coalitia functioneaza
aiurea, nici macar din inertie. Legile sint votate dupa interesul fiecaruia sau, in cel mai bun caz, asa cum o cere interesul national -
lucru rarisim, s-o spunem drept. Astfel, cu sau fara conservatori, legile vor trece sau vor fi respinse la fel in Parlament. Singurul pericol
pentru Cabinetul Tariceanu l-ar putea reprezenta motiunea de cenzura, dar peremistii nu mai vor sa le tina isonul pesedistilor si, chiar daca
democratii ar forta caderea Guvernului votind alaturi de social-democrati, este foarte putin probabil sa se adune 50% dintre voturi ^1. Insa
conservatorii stiu ca iesirea de la guvernare ar echivala cu iesirea lor de pe ecranele televizoarelor. Exceptia programelor Antenei nu i-ar
salva de la uitare. Si, pe de alta parte, mult a fost (din mandatul de guvernare), putin mai este (pina la anticipate), iar, la mijloc, se
anunta o binecuvintata vacanta parlamentara. De aceea decizia conservatorilor chiar nu mai conteaza. Ca e totuna.
