Pentru că noi vom fi cei care vom achita nota de plată a acestui spectacol grotesc, dar şi a dobitoceniei cu care au condus ţara asta în ultimii 20 ani, în care nici măcar un partid nu a fost în stare să conceapă o politică economico-socială viabilă, coerentă. 20 de ani au scos pe bandă rulantă pensionari la 45-50 de ani. Iar acum, când au constatat că au împovărat peste măsură bugetul, pe care oricum niciodată nu au fost în stare să îl gestioneze corect, în loc să vină cu un pachet de măsuri care să redreseze economia, să combată evaziunea fiscală, să dea posibilitatea creării locurilor de muncă, au ales tot cea mai uşoară cale: pensionarea la 65 de ani. Dar, de fapt, la ce să te aştepţi de la nişte incompetenţi care au înţeles să scoată ţara din criză mărind birurile, dând în cap mediului privat şi tăind fără discernământ salariile, în loc să-şi mai înfrâneze din poftele aberante pe care şi le satisfac din banii de la buget!
Cum să priceapă ei, pentru care serviciu înseamnă plimbări peste hotare, maşini luxoase, contracte preferenţiale, şpăgi, viloaie, că omul de rând nu este pregătit nici fizic, nici psihic să iasă la pensie la 65 de ani! Cel puţin nu acum. Să nu-mi veniţi cu texte că aşa e în multe alte ţări europene.
Muncitorii europeni muncesc în condiţii decente pentru un salariu decent, nu ca noi, argaţi fără simbrie. Îşi permit concedii adevărate, nu surogate de 4 - 5 zile prin cele mai ieftine locuri de cazare şi cu sarsanaua cu mâncare de acasă. Pentru ei, week-endul e week-end, nu ca pentru noi, o zi şi mai obositoare de muncă, care se limitează la piaţă, bucătărie, aspirator, rufe murdare, fier de călcat. Dar, mai ales, nu ştiu câţi dintre europeni se frământă noapte de noapte de grija zilei de mâine.
Da, mi se pare atât de umilitor să îi spui unui român copleşit de griji şi responsabilităţi că doar aşa se poate salva bugetul ţării încât, şi dacă legea ar spune că peste 20 ani în România nu va mai exista noţiunea de pensionare, iar toţi salariaţii vor ieşi din serviciu doar cu picioarele înainte, tot nu mi-ar mai păsa. Pentru că, la speranţa noastră de viaţă şi standardul de trai, probabil exact la asta se va ajunge.
Cu picioarele înainte, tovarăşi!
Iar spectacolul parlamentarilor nu face altceva decât să îmi demonstreaze, o dată în plus, că avem de-a face cu o clasă politică complet compromisă, ratată, indolentă, cu nişte circari şi ciubucari de doi lei, care în nesimţirea lor crasă se distrează copios jucându-ne viaţa la ruletă. Iar ultima sumă aruncată în acest joc murdar nu e deloc de neglijat: 127 milioane de lei noi, adică peste o mie două sute de miliarde de lei vechi - atât cică ar fi cerut PSD-ul pentru a închide ochii şi a lăsa legea pensiilor să treacă. Şi a trecut! Habar n-am dacă e adevărat ce se vehiculează, habar n-am dacă a fost sau nu fraudat votul. Şi nici nu ştiu cât mai contează asta, atât timp cât toată atenţia "publicului" este concentrată pe circul de prost gust şi prestaţiile jalnice ale actorilor. Pentru că nu ştiu ce altceva aş putea spune despre "jocul" Robertei Anastase, o marionetă care răspunde acuzaţiilor cu acuzaţii sau al lui Victor Ponta care, agitându-se incoerent, strigă crizat în plen: "Sunteţi nişte hoţi!". Ce poţi să spui despre prestaţia lui Traian Băsescu, cel care a avut nesimţirea să afirme cu nonşalanţă că nu se amestecă în Legea pensiilor - ha, ha, ha, ce glumă bună! Iar cireaşa de pe tort, apariţia deputatei Oana Mizil îmbrăcată în zeghe. Toate acestea însoţite din sală de glumiţe, miştouri şi râsete. Penibil! Aşa înţeleg puterea şi opoziţia din România să dezbată şi să voteze o lege care, practic, decide viitorul a milioane de români. O lege care pe noi ne va costa câţiva ani din viaţă.
