O decizie ”stranie”, așa cum a numit-o președintele Iohannis, a scos, zilele acestea, mediul virtual din lâncezela în care se cufundase după înscăunarea Guvernului Ciucă. Printre cafeluțe, flori și fulgi nea, o știre a spart monotonia și a readus în atenția opiniei publice un subiect delicat pentru poporul român, JUSTIȚIA. Teoretic, a treia putere în stat, practic, doar o instituție puternică, dar care, prin incapacitatea de a se reforma pe bune și prin supunerea (încă) prea mare și evidentă în fața politicului s-a metamorfozat într-o rană ce de 32 de ani ne vulnerabilizează ca societate.
Ei bine, știrea cu pricina îl vizează pe unul dintre cei mai cunoscuți judecători din România, Cristi Danileț, care (printr-o decizie catalogată în fel și chip în mediul online) a fost exclus din magistratură. Adică nu mai are dreptul să judece, deci nu mai merge la serviciu și nu mai primește salariu. Abaterea imputată: o conduită prin care se aduce atingere imaginii Justiției.
Așezând în oglindă motivul și decizia CSM, automat, orice om cu mintea întreagă s-ar gândi la un comportament profund imoral sau la niște acte grave de corupție, ceva greu de tot de a meritat să fie sancționat atât de drastic. Ei bine, NU! Cristi Danileț a fost tăvălit prin tot acest noroi pentru două clipuri postate pe TikTok. Un amestec amuzant de sport și treburi gospodărești, care, pe mine, mai degrabă, m-au făcut să spun: uite, măi, și magistrații pot fi funny!
Sau penibili! În fine...Evident că reacția publică a fost pe măsură, organizații, personalități de marcă din toate domeniile, profesioniști etc luând atitudine față de această decizie disproporționată.
Dar cea mai vehementă poziție, cea a Grupului pentru Dialog Social, a pus și degetul pe rană: ”Eliminarea lui Danileț din magistratură este, fără îndoială, un linșaj – venit dinspre structurile cele mai toxice din interiorul sistemului public de justiție din România. A tăcea în fața unui asemenea linșaj ar însemna abandonarea acelei Românii europene pe care o dorim cu toții. Dacă acceptăm acest linșaj, atunci România e cu adevărat un stat eșuat”.
Pentru că, indiferent cât de compromitățoare ar considera cele două clipuri unii (ăștia mai sensibili la o poantă bună, dar cu stomacul tare în fața nedreptăților, abuzurilor, corupției), realitatea este clară: Danileț, pe lângă marele merit de a fi introdus Educația Juridică ca disciplină de studiu în școli, rămâne un promotor al unei justiții curate, transparente, coborâtă între oameni și explicată pe înțelesul tuturor, indiferent de vârstă ori statut. Mai mult, a fost prima voce care a recunoscut deschis că în sistemul judiciar există corupție.
Acum, conform legii, Cristi Danileț poate depune recurs și o va face. Și cred că va câștiga. Dar este trist! Pe de o parte, pentru că și după 32 de ani de democrație un sistem poate fi atât de obtuz, încât să ducă în derizoriu munca unui om și să terfelească fără remușcare imaginea unui profesionist, dedicat meseriei. Iar de cealaltă, pentru că, este a nu mai știu câta oară când în România dreptatea trebuie căutată în stradă. Mă rog, de data aceasta, pe străzile din mediul virtual.
