Când spuneam că Liviu Dragnea se vrea padişah peste ţară, poate că nu m-aţi crezut. Când am încercat să trag un semnal de alarmă că ciuma roşie a Partidului Social Democrat se extinde ca o pecingine care muşcă din România, credeaţi că vorbesc în metafore. Evenimentele din ultimele zile, cu lupte intestine- PSD contra PSD, când partidul de guvernământ îşi demite propriul guvern, iar trepăduşii care au votat cu bilele la vedere rânjesc victorioşi sub cizma dictatorială a baronului teleormănean, care a strivit capetele celor ieşiţi din flancul turmei, ei bine, aceste întâmplări întrec orice imaginaţie a unui om normal. Nu credeam că, după câştigarea alegerilor, pesedeii se vor da atât de tare în spectacol în faţa întregii lumi sau că vor declanşa un circ în care să învârtă funcţiile Puterii la ruleta rusească. Între timp, lingăii lui Dragnea au reuşit să-şi scoată colţii şi să dea de pământ cu fraţii de sânge şi cu imaginea unui popor care, de ani de zile se lasă prostit şi vândut la răscruce de drumuri. Dar, nu despre majoritatea parlamentară formată din PSD şi ALDE care a răsturnat guvernul condus de social-democratul Sorin Grindeanu vreau să vorbesc, nici despre moţiunea de cenzură care a trecut la doar câteva voturi sau despre pesedeii care au votat cu bilele la vedere, sub ochii căţelandrilor de pază ai lui Dragnea, pentru a nu fi acuzaţi de trădare. Vreau să vorbesc despre parlamentarii care ne conduc, despre Puterea care îşi aruncă propriul guvern ca pe o măsea stricată, despre circul pe care ni-l oferă politicienii noştri şi răsturnările de situaţii la orice oră din zi, dar mai ales, din noapte. Dacă în campania electorală din toamna anului trecut pesediştii au făcut front comun şi au aruncat în campania electorală un program de guvernare care a reuşit să prostească majoritatea populaţiei pentru a pune ştampila pe cei trei trandafiri, înroşind harta ţării, acum, când a realizat că nu poate face faţă minciunilor şi promisiunilor vânturate pe taraba politică, Liviu Dragnea a schimbat macazul.
A transformat România într-un teatru de prost-gust şi a declanşat o comedie pe care chiar marele Caragiale ar fi fost invidios. Cum să demiţi propriul guvern şi apoi să fii fericit că ai învins? Cum să speli rufele murdare ale partidului de guvernământ în faţa unui întreg popor şi apoi să negociezi ca la piaţă, până în ultimele momente, susţinerea sau votul împotriva moţiunii? De ce să înclini balanţa cu votul unei minorităţi care cerşeşte o zi de sărbătoare pentru faptul că în acea zi a pus la zid şi a împuşcat copii şi bătrâni nevinovaţi din Ardeal? Acestea şi multe altele, sunt întrebări la care Liviu Dragnea şi gaşca lui de politicieni răzgândaci, miniştri care urmăresc doar propriile interese, care astăzi îşi dau demisia şi mâine joacă alba-neagra cu soarta ţării - nu vor putea răspunde niciodată.
Dar noi, cei care ne-am săturat de promisiuni şi de pomeni electorale, ce avem de făcut? Noi, cei care vedem în aşa-zisa izbândă a baronului teleormănean doar bucuria nebunului care a creat după chipul şi asemănarea sa o sumedenie de omuleţi, pe care îi manevrează după bunul său plac şi îi decapitează dacă ies din flanc, ce avem de spus? Jocurile de culise ale politicii dâmboviţene au demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, cine sunt păpuşarii şi marionetele Puterii, cum se poate folosi Liviu Dragnea de cineva şi cum se poate lepăda apoi, aruncându-l în cuşca leilor. Acesta este omul, se poate spune. Este omul pe care, cei mai mulţi dintre români l-au votat şi, de ce nu, poate că încă îl susţin. Aceştia sunt politicienii zilelor noastre, nişte neica-nimeni care ţin cu dinţii de scaune şi se joacă de-a demisiile, nişte comedianţi care nu merită nici susţinere, nici respect. Din păcate, mulţi dintre aceşti politicieni ridicoli şi penibili vor fi şi în noul guvern şi vor decide în continuare soarta acestei ţări, care se transformă astfel în moşia lui Dragnea.
