Pe scurt, acest gen de actiune de disciplinare nu poate fi decat o caricaturala frectie la picior de lemn. Si asta din mai multe motive. In primul rand, fenomenul este mult prea extins pentru a putea fi controlat de trei oameni inarmati cu zece dispozitive tip caracatita. Apoi, problema este atat de acuta nu pentru ca Braila ar fi plina de soferi atat de nesimtiti incat, odata iesiti la cumparaturi, sa tina mortis sa-si lase masina exact in fata usii magazinului, cum incerca sa descrie situatia, la modul plastic, primarul Simionescu. Nu! S-a ajuns aici fiindca la Braila este o lipsa acuta a locurilor de parcare. Statistic vorbind, in momentul de fata, pe un loc de parcare se bat doi-trei soferi braileni, iar in viitor va fi din ce in ce mai rau, daca investitiile in parcari nu vor intrece ritmul de achizitie a autoturismelor personale.
Soferii au perfecta dreptate cand ii intreaba pe cei cu caracatitele: "Unde sa o las in alta parte?". Desigur, unii ar parca pe interzis oricum, ca la ei tupeul e fara numar. Marea majoritate, insa, procedeaza asa fiindca nu are alternativa. Iar alternativa nu exista deoarece, atunci cand trebuia sa se preocupe de aceasta problema, autoritatile au tratat-o cu indiferenta. In urma cu trei-patru ani, cand l-am intrebat pe fostul arhitect-sef al municipiului ce strategie pe termen mediu si lung are in chestiunea parcarilor, acesta, ocupat pana peste cap cu eliberarea autorizatiilor de constructie, a avut o privire consternata, gandind, probabil, ceva de genul "Ia uite-l si pe asta ce probleme are!". Saptamana trecuta, i-am adresat aceeasi intrebare noului arhitect-sef. Mi-a raspuns ca, da, este o problema la care trebuie sa caute solutii, fiindca presiunea publicului este tot mai mare. Cu alte cuvinte, ramane in actualitate eternul "Vom face". Cand anume va exista acea strategie coerenta care sa aduca Braila aproape de nivelul unui oras ca Frankfurt, de exemplu, unde, desi numarul masinilor este inzecit mai mare, nu le vezi parcate una-n alta pe strazi, nu se stie. E foarte putin probabil, oricum, sa ajungem, in timpul vietii noastre, la un confort similar cu cel din Germania. Avem, totusi, speranta ca incepe sa se miste ceva. Primarul Simionescu pare ca le-a pus gand rau garajelor si gradinilor insalubre dintre blocuri. Saptamana trecuta, edilul-sef a cerut Politiei Comunitare sa perieze municipiul in lung si-n lat si sa identifice toate posibilele locatii unde s-ar putea amenaja locuri de parcare. E si acesta un inceput, pana la aparitia parcarilor subterane si supraetajate, cele care ar putea avea o pondere cu adevarat importanta in preluarea masinilor in exces de pe domeniul public, daca s-ar gasi si o formula pentru un sistem de tarifare cat mai accesibil. Depinde, insa, cat de serioasa este intentia Primariei si daca se va face ceva concret sau totul va ramane doar la nivel de lista cu posibile parcari. Simionescu spune ca, atat cat ii va permite bugetul, va face parcari noi intre blocuri. Chestia asta, cu bugetul, insa, poate fi, ca de multe ori pana acum, scuza ideala. "Am face, dar nu avem bani!", ni se tot spune de la Revolutie incoace. "Pai cand o sa aveti, mai fratilor, bani si pentru lucrurile care conteaza?", iti vine sa te intrebi, ca sofer, cand grija locului de parcare pune capac stresului de zi cu zi.
