Parcă au trecut decenii de când viaţa noastră era cu totul altfel, nu-i aşa? Încă nu-ţi tăiaseră salariul, încă nu-ţi plecaseră colegii ori, şi mai bine, încă aveai un loc de muncă. Poate chiar aveai o firmă care funcţiona şi îţi făceai o sumedenie de planuri. Toată lumea îşi cumpăra maşini şi case, iar la televizor reclamele la credite curgeau cu nemiluita, îţi aminteşti? Şi acuma curg - însă alea cu refinanţarea sau, şi mai groaznic, cele cu recuperarea de datorii. Îţi imaginai atunci - cu doar 2, 3 sau 4 ani înainte - că viitorul o să fie ca zilele de azi? Dar acum îţi imaginezi că ar putea fi mai rău de atât?
Fără soluţii par a fi marile puteri, însă ceea ce îmi pare şi mai îngrijorător este preocuparea anumitor state pentru chestiuni care nu par a avea nicio legătură cu vreo criză economică sau financiară. Poţi să-ţi explici, de pildă, motivul pentru care Grecia, aflată în cea mai adâncă gaură economică din istorie, s-a hotărât tam-nesam să-şi cumpere vreo 400 de tancuri şi câteva fregate militare, deşi se află în incapacitate de plată? Asta după ce cu doar câteva luni înainte de a-şi întoarce buzunarele pe dos îşi achiziţionase şi câteva submarine.
De fapt, pentru ce se pregăteşte lumea asta?
